Concurența la admiterea de la Facultățile de Farmacie din România a atins un minim istoric în anul 2023, și acest aspect a fost semnalat și în presă (locală și națională). Am citit câteva articole despre acest subiect în această vară, nu îmi dau cu părerea dacă erau scrise la “pont” sau nu, dar pot să afirm (părere personală) că erau prost scrise, abundând în informații contradictorii și greșite.

De pildă la Facultatea de Farmacie a Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Târgu Mureș, la sesiunea de admitere iulie 2023 au fost înscriși 22 de candidați (8 la seria română, 14 la seria maghiară) care au concurat pe 70 de locuri bugetate (40 la seria română, 30 la seria maghiară) și 20 locuri la taxă, din care au promovat examenul 21 de candidați. Din presă am aflat că numărul candidaților înscriși au fost 8, 7 sau 6 (depinde de sursă), de pildă. Esența totuși a fost semnalată, și era faptul că s-a atins un minim istoric în ceea ce privește absenteismul, și că acesta a fost de fapt în trendul descendent al ultimilor 5 ani. Iar perspectivele nu sunt încurajatoare, pentru următorii ani.

Am aflat de asemenea că sunt 6 “universități de profil” din țară, în primul rând nu există universtăți de Farmacie, ci sunt Facultăți de Farmacie în general parte componentă a unor Universități de Medicină și Farmacie. Și bine ar fi să fie doar 6, dar din numărătoarea mea sunt 12, că dacă erau “doar” 6 era concurență acceptabilă. În ultimii 30 ani a existat o creștere a cifrelor de școlarizare, și s-au înființat probabil mult prea multe Facultăți de Farmacie în România, cred că suntem printre țările campioane la numărul de Facultăți de Farmacie raportat la numărul total al populației. Numărul mare de Facultăți de Farmacie și calitatea procesului didactic al acestora (nu sunt în măsură să judec acest aspect) pun sub semnul întrebării standardul educațional și relevanța programelor de studiu în raport cu cerințele reale ale pieței muncii farmaceutice.

Până la urmă toate aceste informații nu au mare relevanță pentru publicul larg, doar este un exemplu de relatare a unor aspecte din comunitatea farmaceutică în media. Adică practic nu tot ceea ce se scrie este și 100% verificat și certificat (3 surse credibile pentru a verifica o știre, plus documentare individuală dacă nu mă înșel). Și în general publicul larg habar nu are cu se “mănâncă” profesia de farmacist.

Sigur această concurență redusă s-a regăsit într-o mai mare sau mai mica redusă la toate Facultățile de Farmacie din România, practic putem vorbi despre un trend național. Concurența scăzută la admiterea în facultățile de farmacie din 2023 semnalează o problemă fundamentală: profesia de farmacist nu pare să fie atrăgătoare pentru tineri. Problema lipsei de candidați la Facultățile de Farmacie nu este doar o problemă pentru universități, ci afectează întreaga comunitate farmaceutică și, implicit, sănătatea publică.

Neavând candidați la Facultatea de Farmacie, universitățile au recurs la înregimentarea candidaților doritori de alternative complementare care nu au medie destul de mare pentru Facultatea de Medicină Generală, care pot să opteze pentru Facultatea de Farmacie, fiindcă examenul se dă din discipline complementare. Este o soluție de moment pentru a avea studenți în anul I, dar nu știu cât este de viabilă; ar fi un interesant să observăm care este procentul studenților înscriși la Farmacie ca opțiune de rezervă care vor absolvi facultatea. Din experiența anilor trecuâi, mulți din acești candidați vor alege să mai încerce cel puțin odată să se prezinte admiterea la Facultatea de Medicină Generală, și unii dintre ei vor și promova examenul. Unii își dau seama că Facultatea de Farmacie nu e ceea ce și-au dorit și renunță în general după primul an. Și până la urmă este normal așa, trebuie să-ți alegi o profesia care să-ți placă, să-ți oferă satisfacții, mai ales în contextul în care activitatea profesională de farmacist într-o farmacie comunitară este din punctul meu de vedere una vocațională (ca și cea de medic de altfel).

Este clar că în momentul de față există o tendință de scădere a adresabilității către Facultățile de Farmacie, dar problema este una mai de profunzime și vizează percepția profesiei de farmacist în societate. Nu cred că mulți tineri înțeleg ce înseamnă profesia de farmacist, și deși Facultățile de Farmacie fac “lobby” și activități de recrutare a viitorilor studenți în licee, activitatea de farmacist probabil că este considerată ca fiind “nefashionable” sau “necool”. Sigur la ora actuală un trend ar fi să faci bani ca blogger, vlogger sau youtuber, și unii (puțini) chiar se pricep să o facă. Deși activitățile de acest gen nu fac pământul să se învârtă, și societatea să evolueze, este nevoie și de așa ceva în societatea actuală dominată de social media. Facultățile se străduiesc să evidențieze viitorilor candidați beneficiile profesiei de farmacist, inclusiv cele care nu sunt legate de aspectele materiale. De pildă după ce absolventul a terminat Facultatea de Farmacie se poate angaja direct, spre deosebire de un medic, care mai întâi trebuie să susțină și să promoveze examenul de rezidențiat. Dar generațiile se schimbă, valorile materiale au devenit mult mai importante decât în generația mea (și asta nu este o critică), și de asemenea sunt căutate profesiile/mseriile mai “comode”.

Cu toate eforturile făcute de facultăți și de comunitatea farmaceutică pentru a promova beneficiile profesiei de farmacist, pare că aceste mesaje nu ajung suficient de bine la publicul țintă. Descurajarea și dezinteresul tinerilor pentru această profesie pot avea consecințe grave pentru viitorul sistemului de sănătate, în special în contextul crizei globale de personal medical.

Majoritatea publicului larg asociază activitatea de farmacist cu cea din farmacia comunitară, eventual dacă sunt bine informați cu activitatea dintr-o farmacie de spital. Și este oarecum corect, fiindcă majoritatea absolvenților vor ajunge să activeze într-o farmacie comunitară. Dar un farmacist poate să activeze în industria farmaceutică, distribuția de medicamente, farmacovigilență, regulatory affairs sau ca reprezentant medical (ca să enumăr doar câteva domenii). Și cum imaginea farmacistului din farmacia comunitară (la nivel colectiv, nu neapărat individual) este uneori asociată în ochiul publicului larg cu ceea de casieri sau vânzători la ghișeu, există o tendință de cosmetizare a imaginii. Aceasta implică discursul că situația este dificilă în farmacia comunitară, dar cu diploma de farmacist poți face multe alte activități în care ești calificat. Corect, doar că această abordare, din punctul meu de vedere este greșită și periculoasă pentru profesie. Și astfel se ajunge la situația în care proaspătul absolvent al Facultății de Farmacie, când este întrebat unde vrea să activeze, să răspundă că oriunde doar nu într-o farmacie comunitară.

Un farmacist poate activa într-un laborator de control al medicamentului dar la fel de bine o poate face și un chimist, un farmacist poate activa în vânzări dar la fel de bine o poate face și un economist, un farmacist poate activa în domeniul farmacovigilenței dar la fel de bine o poate face un medic, și exemplele pot continua. Singurul domeniu în care farmacistul nu poate fi înlocuit, este activitatea sa în farmacie, și de fapt pe asta ar trebui insistat. Trebuie salvată în primul rând percepția asupra farmaciei comunitare și restul se vor rezolva de la sine.

Am mai auzit opinii extrem de periculoase în privința obținerii diplomei de farmacist de către asistenții de farmacie cu o anumită vechime în domeniu, sau despre funcționarea farmaciilor fără prezența permanentă a unui farmacist. Să fim bine înțeleși am întâlnit în decursul activității mele profesionale asistenți extrem de pregătiți, dar și farmaciști care păreau că au făcut facultatea la “fără frecvență”. Mi-ar place să cred că prima categorie se încadrează într-o regulă, iar cea de-a doua sunt excepția de la regulă. Susținerea unor asemenea decizii ar fi ultimul cui bătut în “coșciugul” profesiei de farmacist, și ridică întrebări serioase cu privire la standardele profesionale și la siguranța pacientului în farmacie.

România a intrat în criză de farmaciști, dar situația se regăsește și în alte țări europene, iar acest lucru era greu de bănuit acum 10 ani. Găsim farmacii pe aproape toate străzile orașelor mari, dar administratorii acestora se plâng de o lipsă acută de personal specializat. Și găsim relativ puține farmacii în mediu rural, unde criza de personal este și mai acută, desi beneficiile financiare pot fi mai mari ca în mediul urban. Și găsim un număr relativ mare de licențiați în Farmacie care nu activează în domeniu; în ultimii ani am aflat cu stupoare că o serie de cunoștințe sunt licențiați în Farmacie, nu știu cum au obținut diploma, nu știu ce știu ce cunoștințe profesionale au, dar sigur nu au lucrat nici o zi ca și farmaciști.

Am mai scris despre cauze, așa că nu voi insista, pentru cei interesați mai puteți găsi câteva articole scrise de subsemnatul în Univers Farmaceutic. Din punctul meu de vedere în domeniul politicilor naționale de sănătate, este crucial să se dezvolte strategii care să acorde o atenție mai mare resursei umane. Investițiile în educație, promovarea imaginii pozitive a profesiei de farmacist și dezvoltarea unor strategii atractive și sustenabile pentru atragerea și menținerea tinerilor în această profesie devin imperative pentru a asigura viabilitatea și calitatea serviciilor farmaceutice în România.