Lucrez de aproape patru ani în presa specializată pe sănătate. În prezent sunt redactor colaborator la ziarul “Viața Medicală”, săptămânalul specialiștilor din domeniul sanitar. Mi-am început cariera de jurnalist pe sănătate la publicațiile online PaginaFarmaciștilor.ro și PaginaMedicala.ro, unde am reușit să îmbin pasiunea pentru televiziune, întrucât realizez materiale video (interviuri, reportaje și singurul jurnal medical online), cu scrisul – fac articole, povești și interviuri. În ceea ce privește sănătatea, nu cred că exagerez când spun că trece printr-o perioadă zbuciumată. Din punct de vedere jurnalistic, acest domeniu, deși la prima vedere pare unul ușor de acoperit, el nu este deloc simplu. Sunt foarte multe subiecte care merită atenția noastră și pe care, din lipsă de timp, spațiu de emisie sau din cauza restricțiilor ce țin de politica editorială, nu ajung la cititori/telespectatori. Mă refer aici la subiecte care prezintă lupta continuă a medicilor și farmaciltilor care își dau toată silința să-și trateze pacienții cât pot ei de bine, în ciuda faptului că duc lipsă de echipamente performante, medicamente și, poate cel mai important, sunt depășiți numeric.
Pentru că am întâlnit farmaciști implicați și dăruiți profesiei pe care au ales-o, în anul 2011 am lansat un proiect editorial nou pentru PaginaFarmaciștilor.ro prin care am dorit să facem cunoscute calitățile, provocările și frumusețea acestei profesii. Este vorba despre rubrica “Rețeta Farmacistului șef”, a avut ca subiect central profesia de farmacist șef/ farmacist dirigente. În cadrul acestei rubrici, pe care am coordonat-o personal, au fost realizate interviuri în care s-au prezentat experiența, provocările, eșecurile, realizările, momentele cheie, situațiile de criză și solutiile găsite pentru acestea - toate prin ochii fiecărui intervievat în parte. În total au fost publicate 15 interviuri, ceea ce înseamnă 15 minunate povești realizate de mine și de colegele mele, care au fost extreme de bine primate de cititorii noștri farmaciști. Îndraznesc să spun că prin aceste interviuri am reușit să arătăm cu câtă dăruire și răbdare lucrează farmaciștii, atât cei din unitățile farmaceutice comunitare, cât și cei din spitale sau din farmaciile de lanț. Poveștile lor merită citite de cât mai multe persoane, iar exemplul lor ar trebui urmat de cât mai mulți reprezentanți ai sistemului sanitar.

Farm. Emil Pop: "Viata intr-o farmacie de circuit inchis, mai grea decat intr-una comunitara"

Farmacistul Emil Pop a lucrat toata viata intr-o farmacie de circuit inchis, pentru binele careia a muncit neincetat. Dupa terminarea studiilor in 1982 a fost repartizat la Farmacia Spitalului Militar din Oradea (acum Spitalul Clinic de Urgenta "Avram Iancu"), unde a ramas pana in vara anului trecut, cand s-a pensionat. Colonel in rezerva in prezent, Emil Pop este farmacist primar din anul 1993 si are o experienta de aproape 30 de ani. Vorbeste despre activitatea sa profesionala ca despre o poveste devenita realitate, iar din discutia cu dumnealui se vede cat de mult si-a iubit si isi iubeste in continuare profesia.
“Sper ca managerii de spitale sa ii convinga pe medici ca, alaturi de ei, farmacistii pot sa ajute la un mai bun management al medicamentului in spital spre binele bolnavului."
Col(r) farm. Emil Pop

Mirabela Viasu (V.M.): Va mai amintiti motivele care v-au impins sa dati admiterea la Facultatea de farmacie?

Emil Pop (E.P.): Aceasta poveste avea sa inceapa in primavara anului 1976 cand ma aflam in vizita la familia regretatului academician Mihai Bacescu (fost director al Muzeului Antipa) si cand mi s-a vorbit pentru prima data, atat de frumos, despre Farmacie si despre ceea ce inseamna sa fii farmacist. De atunci, intentia mea de a deveni biolog s-a finalizat prin admiterea la facultatea de farmacie. Reusita avea sa vina in anul urmator, 1977, cand in situatia de militar in termen m-am prezentat la admitere la Facultatea de Medicina Militara din Bucuresti, specialitatea farmacie. A fost o concurenta foarte mare, eram peste 100 de candidati pe cinci locuri scoase la concurs, iar eu am reusit sa ocup pozitia a doua.

M.V.: Dupa terminarea studiilor, care a fost primul post si cum ati caracteriza acea perioada?
E.P.: Dupa o studentie grea dar frumoasa, am terminat ca sef de promotie in 1982, iar in luna decembrie a aceluiasi an, am fost repartizat ca tanar locotenent, farmacist stagiar la Farmacia Spitalului Militar din Oradea, unde am ramas si dupa terminarea stagiaturii (1985), pana la pensionarea mea in vara anului 2011 cu gradul de colonel in rezerva.
Primul meu post ocupat in Farmacia Spitalului Militar Oradea a fost cel de responsabil cu aparatura si instrumentarul medical existent in spital. Atributiunile specifice acestui post erau cu totul altele decat invatasem eu in studentie, dar avand parte de sefi si colegi cu adevarat profesionisti (farm. Mihaita Mihail si farm. Dobrin Radu), am reusit sa deprind si sa stapanesc toate particularitatile Farmaciei Militare. Trebuie sa va spun ca volumul de munca existent in farmacie era mare si nu usor. Se preparau peste 40 de elaborari farmaceutice, sute de litri de solutii perfuzabile, multe recepte magistrale prescrise de medicii din spital sau de cei existenti in unitatile militare arondate spitalului. Aprovizionarea farmaciei cu medicamente atat pentru bolnavii internati cat si pentru unitatile militare aflate in sarcina de aprovizionare se desfasura pana in anul 1989 dupa un sistem centralizat greoi, ale carui greutati le-am depasit prin implicarea intregului colectiv al farmaciei si al conducerii spitalului.
M.V.: In cat timp dupa terminarea studiilor ati ajuns sa ocupati functia de farmacist sef?
E.P.: Dupa anul 1990, activitatea mea in cadrul farmaciei s-a directionat mai mult spre medicament. Ma refer aici la tot ce tine de aprovizionare, depozitare, eliberare de medicamente, etc. Din toamna anului 1998 am devenit seful Sectiei Farmacie din cadrul Spitalului Militar Oradea, functie pe care am detinut-o pana la pensionare.
M.V.: Ce responsabilitati si provocari vin odata cu numirea in functia de farmacist sef?
E.P.: Pe langa atributiile de farmacist sef pe care le-am preluat, in acea perioada au aparut si alte probleme cum ar fi: noua Lege a sanatatii, aparitia Caselor de Sanatate, un nou sistem de aprovizionare, reorganizarea Farmaciei in vederea autorizarii ei, restructurarea unitatilor militare din zona aferenta spitalului. Toate acestea au dus la probleme care impuneau o rezolvare corecta si rapida.
Excedentarul de aparatura medicala, provenit din restructurarea unitatilor militare arondate medical spitalului, trebuia gestionat si redirectionat spre alte locatii. Dotarea farmaciei cu mobilier, aparatura si sistem informatic nou, crearea punctului de lucru al farmaciei in ambulatoriul de specialitate al spitalului, functionarea farmaciei in relatii contractuale cu Casa OPSNAJ si cu alte case de asigurari de sanatate, pe toate acestea am reusit sa le rezolv cu ajutorul colectivului farmaciei si al conducerii spitalului.
M.V.: Spuneati ca aveti o experienta de 13 de ani ca farmacist sef la Spitalul Militar. Cum au fost aceasta perioada?
E.P.: Dupa anul 2000, Directia Medicala din MAPN a organizat intalniri anuale cu farmacistii militari, la care au participat cadre universitare si specialisti pe probleme de farmacie din cadrul Casa OPSNAJ.
Aprovizionarea farmaciei in mod continuu cu medicamentele solicitate de medicii din spitalul nostru a fost una din preocuparile mele majore in toata aceasta perioada si despre care pot spune ca m-am achitat cu bine. Foarte rare au fost cazurile cand am fost solicitat de medicii din spitalul nostru sau chiar din reteaua civila pentru unul sau mai multe medicamente si ele sa nu existe in cadrul farmaciei pe care am condus-o. Am raspuns cu promptitudine tuturor acestor solicitari, indiferent de ora la care a sunat telefonul. Ma bucur ca am putut sa fiu de folos bolnavului, atunci cand reprezentam o ultima speranta pentru cei care solicitau acel medicament.

Col(r) farm. Emil Pop
M.V.: Credeti ca este mai dificil sa fii farmacist sef intr-un spital decat intr-o farmacie comunitara?
E.P.: Toate problemele enumerate mai sus ma fac sa cred ca "viata" unui farmacist de circuit inchis este mult mai grea decat a unui farmacist dintr-o farmacie comunitara.
Privind in urma, constat ca desi au fost greutati in fiecare etapa, am reusit sa mentin Farmacia din Spitalul Militar Oradea la standarde competitive, chiar daca astazi atributiile ei sunt cu mult mai reduse fata de cele care au fost nu cu mult timp in urma.
M.V.: Cum credeti ca ar trebui sa-si desfasoare activitatea tinerii farmacisti sefi de spital, proaspat pusi in aceasta functie?
E.P.: Sper ca managerii de spitale se vor preocupa pentru a gasi cadrul legislativ sa motiveze farmacistii sa vina si, mai ales, sa ramana in farmaciile de spital, sa ii convinga pe medici ca, alaturi de ei, farmacistii pot sa ajute la un mai bun management al medicamentului in spital spre binele bolnavului si al spitalului unde acestia lucreaza. Acolo unde medicul si farmacistul formeaza cu adevarat o echipa, acest lucru este realizabil.
Autor: Mirabela Viasu

http://www.paginafarmacistilor.ro/stiri-pharma/farm--emil-pop-viata-intr-o-farmacie-circuit-inchis--grea-decat-intr-una-comunitara_5777/