Contribuția mea este minimală pentru acest articol.

M-am gândit ca este bine să știm cu toții despre strategia națională de sănătate pentru perioada 2023 – 2030, aprobată prin HG (hotărâre guvern) nr. 1.004 din 20 octombrie 2023 (actul legislativ este postat pe site, la sectiunea Legislație/Hotărâri de Guvern).

O să citez copios din Anexă. Iată câteva paragrafe din Introducere:

Strategia Naţională de Sănătate 2023 – 2030 (SNS) reprezintă angajamentul Ministerului Sănătăţii, ca autoritate centrală de elaborare şi coordonare a politicilor de sănătate la nivel naţional, faţă de cetăţenii României, în vederea îmbunătăţirii speranţei de viaţă sănătoasă şi a calităţii vieţii acestora. De asemenea, SNS oferă cetăţenilor posibilitatea informării adecvate şi a implicării active în deciziile referitoare la menţinerea şi îmbunătăţirea propriei sănătăţi. Actuala SNS este construită ţinând cont de rolul fundamental al determinanţilor stării de sănătate, a poziţionării şi mobilităţii persoanelor în grupuri sociale şi comunităţi pe parcursul vieţii acestora şi implicit a interacţiunii cetăţenilor cu sistemul de îngrijiri de sănătate. Sistemul românesc de sănătate nu a avut până în prezent o abordare strategică susţinută, politicile de sănătate implementate fiind în principal reactive şi documentate suboptimal din punct de vedere al dovezilor ştiinţifice şi al bunelor practici internaţionale în domeniu. Unul din factorii determinanţi care a contribuit la această situaţie a fost reprezentat de schimbarea frecventă a echipelor guvernamentale şi a decidenţilor tehnici în poziţii cheie, asociată cu inconsistenţa în implementarea cadrului strategic în vigoare şi mai ales cu absenţa unui sistem de monitorizare şi ajustare regulată a politicilor implementate.

Actuala Strategie Naţională de Sănătate „Împreună pentru sănătate” acoperă perioada 2022 – 2030, continuă obiectivele strategiei anterioare şi răspunde nevoilor de reforme structurale ale sectorului de sănătate.

Abordarea comprehensivă a sănătăţii

Abordarea centrată pe cetăţean este diferită de abordarea centrată pe pacient, deoarece ia în considerare faptul că înainte ca cetăţenii să devină pacienţi trebuie să fie informaţi şi împuterniciţi în promovarea şi protejarea propriei sănătăţi, precum şi în asigurarea unui mediu de viaţă de calitate. Abordarea centrată pe cetăţean necesită ca valorile, nevoile de sănătate, aşteptările, preferinţele, bunăstarea şi starea de sănătate a tuturor membrilor societăţii să fie luate în considerare în mod echilibrat. În plus, conceptul centrat pe cetăţean are o utilitate suplimentară prin faptul că îi cuprinde nu doar pe cei care solicită şi au nevoie de sprijin pentru a obţine o sănătate bună, ci şi pe cei care furnizează serviciile şi care conduc organizaţiile şi sistemele în cadrul cărora sunt furnizate serviciile de sănătate. Profesioniştii din domeniul sănătăţii, managerii serviciilor de sănătate, angajatorii, factorii de decizie în domeniul sănătăţii şi politicienii sunt, de asemenea, cetăţeni şi au nevoi şi aşteptări de la sistemul de sănătate ca toţi ceilalţi membri ai populaţiei generale. Ei pot deveni pacienţi şi fac parte din familiile şi comunităţile pe care sistemul de sănătate este conceput să le servească. Nevoile acestora trebuie, de asemenea, luate în considerare şi, de asemenea, ar trebui să fie împuterniciţi să transforme şi să conducă la îmbunătăţiri ale calităţii şi receptivităţii sistemului de sănătate.

2. Viziune – „Pentru sănătate, împreună”

„O populaţie mai sănătoasă şi cu autonomie mai ridicată, cu o speranţă de viaţă sănătoasă în creştere susţinută şi cu o calitate a vieţii bună”.

Profesioniştii din sistemul de sănătate interacţionează empatic, profesionist şi cu compasiune cu pacienţii, familiile şi apropiaţii aparţinătorii acestora şi îi sprijină activ în deciziile referitoare la propria sănătate. De asemenea, profesioniştii din sistemul de sănătate sunt valorizaţi şi recompensaţi corespunzător, lucrează întrun mediu sigur, sunt pro-activi, acţionează coordonat şi sinergic şi oferă intervenţii/servicii care produc valoare adăugată societăţii.

Misiune

"Un sistem de sănătate responsiv, prietenos și transparent, care oferă alegeri informate și servicii de calitate înaltă cetățenilor, posibilități de dezvoltare și motivație profesioniștilor în sănătate, asigură facilități sanitare sigure și prietenoase, investiții adecvate în sănătatea populației și a comunităților și își asumă rolul de lider în toate deciziiile care privesc starea de sănătate"

Principiul călăuzitor al Strategiei a fost poziţionarea cetăţeanului în centrul sistemului de sănătate şi implicarea activă a acestuia în deciziile referitoare la sănătatea proprie şi a comunităţii în care trăieşte.

4. Analiza contextului şi definirea problemelor

România a trecut prin transformări politice, economice şi sociale profunde în ultimii 30 de ani, fapt care a avut un impact major atât în starea de sănătate a populaţiei, cât şi în organizarea sistemului de sănătate actual. Trecerea de la un sistem politic totalitar la un sistem democratic, reformele economice, sociale şi educaţionale perpetue, dar şi tranziţia incompletă a sistemului de sănătate au avut un impact direct şi major în principalii indicatori demografici şi cei ai stării de sănătate (natalitate redusă, spor natural negativ constant, emigraţie importantă, creşterea speranţei de viaţă, mortalitate infantilă în scădere foarte lentă, schimbarea modelului de morbiditate şi mortalitate, mortalitate evitabilă ridicată). Pe de o parte, reminiscenţele unui sistem extrem de centralizat şi coercitiv iar, pe de altă parte, lipsa standardelor împreună cu laxitatea în interpretarea regulilor reprezintă factori suplimentari care influenţează situaţia sistemului de sănătate actual.

Activitatea din asistenţa medicală primară este dominată de îngrijirea afecţiunilor acute şi monitorizarea de bază a pacienţilor cronici. În schimb, serviciile de prevenţie şi monitorizare activă prin plan de management integrat a bolilor cronice cu prevalenţă ridicată reprezintă o mică parte din activitatea raportată a medicilor de familie. Accesul la serviciile de asistenţă medicală primară este inegal, mai ales din cauza distribuţiei neuniforme a cabinetelor de medicina familiei, existând o acoperire deficitară în mediul rural.

Sectorul spitalicesc rămâne principala componentă a sistemului de sănătate, fiind caracterizat de ineficienţa alocării şi utilizării resurselor.

Dezvoltarea palierelor de asistenţă medicală comunitară, îngrijiri de lungă durată, îngrijiri paliative şi îngrijiri de reabilitare-recuperare este suboptimală, pe fondul insuficienţei numerice şi de calificare a resurselor umane şi a unei infrastructurii neadecvate şi/sau precare. Deşi în ultimii cinci ani cheltuielile totale cu serviciile de sănătate au crescut mai repede decât PIB nominal, România continuă să cheltuiască mai puţin decât majoritatea statelor membre din UE. Nivelul acestora a crescut la 6% din PIB în anul 2020, din care aproximativ 80% provin din surse publice.

Un alt aspect important de subliniat este reprezentat de faptul că 14% din populaţia rezidentă nu este asigurată, având acces numai la pachetul minimal de servicii, ceea ce conduce la utilizarea excesivă a serviciilor medicale de urgenţă şi la depistarea tardivă a afecţiunilor cronice, cu efecte negative asupra stării de sănătate şi asupra eficienţei utilizării fondurilor publice. Din punct de vedere al cheltuielilor, peste jumătate din resursele Fondului Naţional de Asigurări de Sănătate sunt alocate îngrijirilor spitaliceşti, rămânând mai puţin de jumătate pentru asistenţa medicală primară, ambulatoriul de specialitate, medicamente, alte servicii şi tehnologii medicale (Figura 9). Mecanismele de contractare şi de plată a serviciilor medicale nu sunt corelate cu nevoile de servicii estimate la nivel judeţean şi nu încurajează un comportament al furnizorilor în sprijinul atingerii obiectivelor naţionale de sănătate. Tarifele decontate pentru serviciile medicale contractate în ambulatoriul de specialitate, spitalizare de zi şi spitalizare continuă nu sunt sincronizate cu costurile reale ale furnizorilor.

România a elaborat în anul 2021 Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), care va fi implementat până în anul 2026, cu finanţare nerambursabilă şi rambursabilă de la Uniunea Europeană. PNRR prevede reforme în legătură cu mecanismele de plată, gestiunea resurselor umane, managementul investiţiilor, precum şi intervenţii investiţionale majore în sistemul de sănătate. Totodată, sistemul de sănătate va avea acces la finanţări nerambursabile considerabile şi prin Programul Sănătate 2021 - 2027 sau prin alte surse dedicate. Alături de acestea, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate vor continua să implementeze programele finanţate prin împrumuturi de la Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, respectiv "Proiectul privind reforma sectorului sanitar - îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei sistemului sanitar" şi "Programul pe bază de rezultate în sectorul sanitar din România".

Strategia Naţională de Sănătate 2023 - 2030 este constituită din trei arii strategice de intervenţie care acoperă holistic protecţia, promovarea sănătăţii şi prevenţia bolilor cetăţenilor şi a populaţiei în ansamblu (sănătatea publică), furnizarea adecvată a serviciilor de îngrijiri de sănătate de calitate înaltă şi a tehnologiilor medicale inovative, sigure şi accesibile pacienţilor (servicii de sănătate) şi funcţionarea optimă şi coordonată a tuturor componentelor sistemului de sănătate (sistem de sănătate inteligent, sustenabil şi predictibil). Fiecare arie strategică este constituită din obiective generale (OG), obiective specifice (OS) şi programe (direcţii de acţiune - DA), iar măsurile (activităţile) sunt detaliate în planul de acţiuni, care este parte integrantă din strategie.

Deci, SNS lucrează ierarhic cu conceptele:

• Arii strategice de intervenție

• obiective generale (OG)

• obiective specifice (OS)

• direcții de acțiune (DA)

• măsuri (activități).

Fiecare OG are:

• provocări
• rezultate așteptate
• ținte 2030.

Fiecare OS conține:

• indicator de monitorizare
• indicator de evaluare.

Sintetitez în tabelul de mai jos:

Merită să citiți Provocările.

De asemenea este bine să “aveți idee” de Planul naţional de acţiuni pentru implementarea Strategiei naţionale de sănătate pentru perioada 2023 – 2030, în care suntem menționați deseori, și care are următorul cap de tabel:

• obiectiv general
• obiectiv specific
• direcţie de acţiune
• măsură
• instituţii responsabile/ implicate
• început (trimestru/ an)
• sfârşit (trimestru/ an)
• rezultat aşteptat
• indicator de monitorizare
• etapele evaluării
• surse de finanţare publice
• impact bugetar incremental estimativ (lei)
• tip impact bugetar
• tip flux bugetar
• impact legislativ

Am remarcat OG. 4., iar la OS.4.10. este specificat:

Asigurarea adecvată cu medicamente, în condiţii de predictibilitate şi sustenabilitate financiară pentru pacienţi, bugetele publice, furnizori şi producători Strategia Naţională de Sănătate propune intervenţii menite să asigure accesul continuu al pacienţilor la medicamente, în condiţii de echitate şi siguranţă. În acest sens, sunt prevăzute măsuri pentru revizuirea sistemului de stabilire a preţurilor, prin care să fie stimulată prezenţa pe piaţă şi eliberarea medicamentelor generice şi biosimilare, precum şi pentru creşterea capacităţii naţionale de producţie. În privinţa medicamentelor inovative, sunt propuse măsuri care să asigure accesul rapid la terapii împotriva afecţiunilor grave şi fără alternativă terapeutică, la terapii medicale avansate, în condiţii de sustenabilitate bugetară.

DA.4.10.1. Dezvoltarea capacităţii naţionale de producţie a medicamentelor şi dispozitivelor medicale.

DA.4.10.2. Accelerarea accesului la terapii inovative prin intermediul studiilor clinice.

DA.4.10.3. Revizuirea politicii de stabilire a preţurilor de comercializare pentru a asigura disponibilitatea pe piaţă a medicamentelor şi a reflecta valoarea clinică a acestora.

DA.4.10.4. Îmbunătăţirea mecanismelor de contractare a medicamentelor, pentru accelerarea accesului, asigurarea suportabilităţii impactului bugetar, atât pentru pacienţi, cât şi pentru bugetele publice, precum şi adaptarea la terapiile medicale avansate.

DA.4.10.5. Îmbunătăţirea practicilor de prescriere a medicamentelor, atât din perspectiva unor obiective de sănătate publică, cât şi pentru ameliorarea beneficiilor terapeutice.

DA.4.10.6. Asigurarea disponibilităţii, siguranţei şi autenticităţii medicamentelor.

Sper ca acest HG să nu fie doar un “alt document” și să reușim să transpunem în practică destule aspecte din SNS.