2024 a debutat în lumea farmaceutică cu histeria eliberării antibioticelor. Presa prost informată, ca de obicei, a amplificat problema, iar pacienții nu au înțeles nimic, poate nici unii dintre farmaciști sau medicii prescriptori. Ordinul Ministerului Sănătății, menit să reglementeze eliberarea antibioticelor în România, a stârnit dezbateri aprinse cu privire la eficacitatea și impactul real al acestei măsuri. Am rămas oripilat de pildă de titlul din presă "Farmaciile pot vinde doza pentru două zile de antibiotice fără rețetă", și aici accentuez cuvântul "vinde". Mesajul subliminal a fost: "Da, ați auzit bine, acum poți cumpăra antibiotice ca pe bomboane la tarabă, însă cu un mic detaliu: fără rețetă."

Ministerul Sănătății a emis un ordin recent, într-o mișcare menită să combată consumul excesiv de antibiotice în România, țară clasată pe locul al doilea în Europa la acest capitol (consum antibiotice/cap de locuitor), după Grecia (conform statisticilor, în realitate putem să fim și pe primul loc). Ordinul impune reguli mai stricte pentru eliberarea antibioticelor și antifungicelor de uz sistemic, pe rețete, având scopul de a controla distribuirea acestor medicamente esențiale pentru combaterea infecțiilor. Dar practic nu s-a schimbat nimic, acest lucru exista și până în prezent. Și până acum pacientul se ducea la farmacie dacă se simțea rău și farmacistul putea să-i elibereze un tratament de urgență, respectiv una, două, trei, sau mai multe capsule, pentru o perioadă scurtă de tratament, întocmind un formular de eliberare în situație de urgență, îndrumându-l ulterior către medic.

Conform noilor reglementări, medicamentele din categoria antibioticelor și antifungicelor prescrise de medici vor putea fi eliberate la farmacie numai în baza unei prescripții medicale. Ordinul nu introduce un nou formular pentru prescripțiile medicale, ci stabilește doar informațiile necesare care trebuie completate și raportate, precum un număr și o serie unice generate de către prescriptori, datele pacientului, diagnosticul și detalii despre medicament. Diferența este că, până acum, aceste prescripții nu trebuiau înregistrate în mod particular undeva, pentru că nu erau pe rețete ale sistemului informatic ale Casei de Asigurări de Sănătate, ci erau pur și simplu eliberate... la liber, cum se spune.

Eliberarea de antibiotice în regim compensat sau gratuit nu va fi afectată de aceste măsuri, însă, pentru a limita eliberarea antibioticelor fără prescripție medicală, Ministerul Sănătății a redus termenul pentru situațiile de urgență de la 72 la 48 de ore. În cazuri de urgență medicală, farmaciștii pot elibera anumite antibiotice și antifungice în lipsa unei prescripții medicale, în cantitatea maximă aferentă unei doze de urgență, stabilite conform modului de administrare prevăzut în Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP). Din punctul meu de vedere, 72 de ore ar fi fost un termen mai adecvat decât 48 de ore; să zicem că un pacient din zona rurală se prezintă la farmacie vineri dimineața și i se eliberează o doză pe 48 de ore; sâmbătă, duminică farmacia este închisă, iar medicul de familie vine doar luni după-amiaza; au trecut mai mult de 48 de ore, pacientul nu a avut acces la tratament. Dar sigur ăsta este doar un exemplu nefericit. Practic ordinul nu ține cont de realitățile românești, în care există localități întregi descoperite pe servicii medicale. Dar aceste situații vor apărea relativ frecvent, și nu vor încuraja nici consumul rațional și nici nu va preveni apariția rezistenței la antibiotice, ci, din contră, va face mai mult rău omului.

În plus, nu orice antibiotic va putea fi eliberat pentru situațiile de urgență, existând o listă restrânsă de aproximativ 20 de produse, acestea fiind încadrate ca antibiotice de primă linie. Dacă se impune un alt fel de tratament, cu un alt antibiotic, farmaciștii ar trebui să îndrume pacientul către unitățile sanitare în vederea prescrierii tratamentului. Eliberarea medicației nu ar trebui să se facă la simpla cerere a pacientului, ci în urma anamnezei efectuate de către farmacist care, în calitatea sa de specialist în domeniul sănătății, evaluează situația și eliberează doza de urgență dintr-un medicament dacă consideră necesar, alături de recomandarea de a consulta medicul cât mai curând, sau poate lua hotărârea de a nu elibera medicamentul, eventual cu recomandarea consultării cât mai rapide a unui medic.

Doza de urgență poate fi eliberată o singură dată în cursul unui tratament, iar condiția pentru acest lucru este completarea unei declarații pe propria răspundere de către pacient sau aparținător, că nu a ridicat din altă farmacie cantitatea maximă aferentă aceleiași doze, în cursul aceluiași tratament. Dar ar fi imperios necesar ca dozele de urgență eliberate de farmacii să fie completate până la finalizarea tratamentului, conform indicațiilor unui medic. Întrebarea este următoarea, se va prezenta pacientul la cabinetul medical pentru completarea și finalizarea tratamentului? Probabil că unii da și alții nu, unii vor considera că se simt mai bine după 48 de ore de tratament și nu vor mai ajunge în cabinetul medicului.

Dar ce se va întâmpla cu medicamentele pentru copii, precum siropurile sau formele pediatrice în soluție? Conform ordinului acestea vor fi eliberate de farmacii în ambalajul cel mai mic disponibil, care să acopere doza necesară de urgență pentru 48 de ore. Și de asemenea mai este de menționat că noua reglementare nu se referă la preparatele magistrale și medicamentele de uz topic.

După o perioadă de 60 de zile de la intrarea în vigoare a Ordinului, necesară adaptării sistemelor informatice, farmaciile vor avea obligația să raporteze zilnic toate medicamentele din categoria antibioticelor și antifungice de uz sistemic eliberate. Să vedem cum va funcționa raportarea.

Este important de subliniat că eliberarea de antibiotice fără rețetă medicală poate contribui la dezvoltarea rezistenței bacteriene și poate duce la utilizarea nejustificată a acestor medicamente, în cazuri precum infecțiile virale, infecții care nu răspund la antibiotice. Dar în același timp impresia generală lăsată în media este că factorul care a dus la abuzul de antibiotice și la creșterea rezistenței bacteriene este farmacia, și că antibioticele se eliberau necontrolat în farmacie. Este una din cauze, dar principala cauză ar fi totuși utilizarea empirică și prescrierea după "ureche" a acestora. Ar fi esențial să se investească în educația pacienților, a farmaciștilor și a medicilor cu privire la utilizarea rațională a antibioticelor și la pericolele rezistenței bacteriene.

Una dintre principalele critici aduse ordinului este că acesta vizează doar rețetele emise în afara sistemului informatic de asigurări de sănătate. Această limitare poate să nu acopere întregul spectru al prescrierii de antibiotice, deoarece milioane de rețete și medicamente prescrise în spital nu sunt analizate pentru a determina "paternul" de prescriere excesivă. De asemenea, un alt punct de dezbatere este legat de efortul birocratic suplimentar impus farmaciștilor prin înregistrarea eliberării de antibiotice în sistemul informatic pus la dispoziție de sistemul de telecomunicații speciale. Deși scopul este de a monitoriza și controla distribuirea antibioticelor, unii consideră că această măsură aduce un exces de birocrație și nu aduce schimbări semnificative în comportamentul de prescriere. În final, cu toată această birocrație în plus pentru farmaciști și pacienți, cine să mai aibă timp să se gândească la impactul real al acestor măsuri?

Mai mult decât atât, introducerea unei declarații pe proprie răspundere pentru pacienții care primesc medicamente în regim de urgență a fost criticată ca fiind inutilă, deoarece nu are consecințe juridice și poate fi evitată cu ușurință.

Autoritățile de reglementare, medicii, farmaciștii, pacienții și mass-media ar trebui să lucreze împreună pentru a promova o utilizare rațională a antibioticelor și pentru a preveni dezinformarea și panica în rândul populației. Monitorizarea continuă a impactului măsurilor luate și adaptarea acestora în funcție de schimbările din domeniul medical și farmaceutic ar trebui să fie o prioritate pentru autoritățile de reglementare.