Primul Cod Deontologic al Farmacistului a fost redactat după anul 1989, având drept model codul similar al farmaciştilor francezi, în anii 1990-1991. Textul a fost oficializat până în anul 2006 și a fost aplicabil numai farmaciştilor din farmacii, în special farmacia comunitară, numită „de circuit deschis“ la acea vreme, axat fiind pe faptul că numai farmacistul era proprietar al farmaciei. Evoluţia farmaciei româneşti nu a urmat însă, drumul pe care ni l-am fi dorit noi, farmaciştii, iar politicienii nu au ţinut cont de propunerile şi avertizările Colegiului Farmeciștilor din România privind impactul negativ asupra siguranţei pacientului a deţinerii de către nefarmacişti a societăţilor proprietare de farmacii, astfel ca am fost nevoiţi să reevaluăm textul Codului Deontologic care a fost adoptat în anul 2006.
Noutăţile aduse de textul din 2006 au fost:

• adaptarea textului la situaţia posibilă în care farmacistul nu este singurul decident la nivelul conducerii farmaciei, dar stipularea de prevederi care recomandă farmacistului de a profesa doar în acele posturi care îi permit manifestarea neîngrădită a independenţei sale profesionale;
• prevederi speciale pentru farmacistul şef;
• introducerea posibilităţii refuzului justificat al acordării serviciilor farmaceutice;
• importanţa pregătirii profesionale continue şi obligaţia de a corela această pregătire cu practica farmaceutică;
• introducerea principiilor etice în ce priveşte publicitatea servicilor profesionale ale farmacistului;
• introducerea acordării serviciilor farmaceutice de urgenţă, cu trei situaţii admise ( în forma iniţială a codului) în care farmacistul poate fi exonerat din punct de vedere deontologic de la încălcarea eliberării fără prescripţie medicală a medicamentelor supuse regimului de eliberare pe bază de prescripţie.

    Textul Codului Deontologic a fost modificat în anul 2009, când au fost extinse situaţiile privind asistenţa farmaceutică de urgenţă şi a fost adăugată o secţiune referitoare la domeniile de activitate, preluate din legea nr. 95/2006 privind reforma sănătăţii şi la situaţiile de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de farmacist.
    Evoluţia practicii profesiei de farmacist în România, ca şi apariţia unor cazuri neprevăzute în Codul Deontologic actual, a determinat ca în anul 2014, Biroul Executiv al Consiliului Naţional al CFR să propună spre dezbatere un nou Cod Deontologic. În elaborarea noului text s-au studiat textele similare ale codurilor deontologice din mai multe ţări europene, SUA, Canada, Australia, dar şi alte documente de profil, precum Carta europeană a drepturilor pacienţilor, Coduri de conduită din diferite domenii profesionale, Standarde profesionale, Ghiduri de publicitate etică etc.
    Noul Cod Deontologic cuprinde 4 capitole : Dispoziţii generale (4 articole), Principii comune tuturor farmaciştilor (13 articole), Principii specifice domeniilor de activitate (63 articole), Dispoziţii tranzitorii şi finale (2 articole).
    Noutăţile propuse de noul text al Codului Deontologic sunt:

• dezvoltarea scopului Codului Deontologic al farmacistului;
• dezvoltarea domeniilor de aplicare a Codului Deontologic, asupra tutoror domeniilor de activitate profesională, stipulate de legea nr. 95/2006 privind reforma sănătăţii;
• definirea profesiunii de farmacist
• menţionarea drepturilor pacientului în asistenţa farmaceutică;
• introducerea în cadrul Capitolului II: Principii comune tuturor farmaciştilor, a unor norme referitoare la integrarea farmacistului în sistemul de sănătate publică, evitarea conflictelor de interese, protejarea răspunderii profesionale;
• Introducerea în cadrul Capitolului III a secţiunilor destinate domeniilor de activitate ale farmaciştilor prevăzute de lege: cercetarea ştiinţifică, industria, importul şi exportul, distribuţia en gros şi brokerajul, farmacia, laboratorul de analize, învăţământul farmaceutic şi administraţia sanitară. În plus, Codul deontologic impune prevederi farmaciştilor care fac parte din organele de conducere ale CFR din România.
• În cadrul secţiunii referitoare la farmacie, au fost introduse aspecte noi, iar altele au fost supuse modificării: interdicţia de a furniza pacientului medicamente sau alte produse de care acesta nu are nevoie, apariţia limitării angajamentului profesional, asigurarea dreptului pacientului la informare privind serviciile profesionale de care are nevoie, modalităţile de semnalare a erorilor profesionale, dezvoltarea secţiunii referitoare la publicitatea serviciilor farmacistului, semnalarea conflictelor de interese şi a încălcărilor drepturilor pacientului de către alţi colegi care profesează în domeniul sănătăţii.

    Sperăm ca acest nou act normativ intern să aibă rolul pe care autorii şi l-au propus: acela de a orienta farmacistul spre calitate în actul farmaceutic, spre respectul drepturilor pacientului, spre a aspira la standarde etice tot mai ridicate în exercitarea profesiei. Să nu uităm că una din condiţiile liberalismului unei profesii constă în capacitatea de a elabora şi res¬pecta propriile standarde deontologice.