Marian Pană

Prea este un cuvânt interesant. O să vă dau câteva exemple -cu conotație realistă- de “prea“.

Farmaciștii sunt prea obosiți
Mă gândesc -în primul rând- la farmaciștii de comunitate. Programul de funcționare a farmaciilor comunitare nu este setat așa cum trebuie. Este o regulă să-ți “petreci“ timpul muncind două sfârșituri de săptamană din lună. Și sâmbătă și duminică, deci 4 zile pe lună.
Deci un farmacist muncește neîntrerupt un ciclu de 12 zile. Nu se poate. Orice persoană trebuie sa-si refacă “bateriile”. Ciclul normal muncă-refacere e fundamental pentru a fi energetic, creativ si productiv.
Văd că sunt persoane care consideră acest program de lucru (12 zile) ca fiind ceva normal. Nu este normal. Toți am vizitat -cel puțin Europa- și dai cu “tunul“ și nu găsești deschisă -duminică- o farmacie. Iar sâmbătă -la ora 14.00- se închid farmaciile. Trebuie să aplicăm principiul rotațional și -doar- câteva farmacii sa fie deschise duminică. La fel cum se procedează pentru farmaciile cu program nocturn.

Nu rezistă acest program “permanent“ nici la o analiză economică: vânzările din zilele de sâmbătă si duminică sunt -cel mult- la jumătate din vanzările unei zile “normale“ din săptămână. Și nu vine pacientul -pentru eliberarea unei rețete- tocmai sâmbătă si duminică. Știm prea bine asta.
Suplimentar este și o reglementare legală care prevede ca profesiile medicale sa muncească 7 (șapte) ore pe zi. Dintr-o rațiune bine justificată.
Angajatorul -indiferent dacă este farmacist sau are altă profesie va avea de câștigat -pe termen lung- dacă ar lua o astfel de măsură: fără muncă în ziua de duminică. Angajații ar fi mulțumiți și fericiți. Cred că ar munci cu mai multă dedicație.
Aș impune prin legislație o astfel de măsură: farmaciile să fie închise duminică și să se aplice principiul rotațional.

Cunosc că sistemul de adaosuri nu este cel cuvenit, că nu este -deloc- ușor să “ții“ o farmacie, că problemele financiare sunt mari dar este nevoie de echilibru între viața profesională si cea personală.

Farmaciștii sunt prea tracasați
Sunt prea multe organisme de control (de ce trebuie atâtea?). Prea multă birocrație.
Si “colac peste pupăză“ nu funcționează “ceas“ nici sistemul informatic al CNAS. Cu consecințele de rigoare.

Farmaciștii sunt prea modești
În ultimul an am avut ocazia să particip la numeroase evenimente. Avem un bagaj de cunoștințe -de invidiat- pt alte profesii. Din păcate nu ne “promovăm“ suficient.

Farmaciștii sunt prea cuminți
Să mă refer doar la salarizare.
S-a ajuns la salarii prea mici în farmaciile comunitare. Absolvenții sunt lângă salariul minim brut. Și nici farmaciștii maturi nu o duc prea bine.
Sunt situații de-a dreptul revoltătoare: -de exemplu- la ANMDM (Agenția Națională a Medicamentului si Dispozitivelor Medicale).
Nici nu mai știu cum să numesc situațiile din spitale: te îmbolnăvești numai când auzi.

O să fac trecerea la un altfel de “prea“. Cu conotație optimistă.

Vizualizez farmacistul viitorului ca fiind “stâncă de granit“ pe două atribute: cunoaștere si comunicare. Dacă le stăpânești este și va fi natural să consiliezi pacienții. Se face și acum. Consilierea pacienților trebuie să facă diferența și sa ducă profesia acolo unde-i este locul.
M-aș bucura să apuc clipa în care o să aud: “prea buni“. Indiferent că suntem farmaciști din:

• comunitate
• spital
• distribuție
• producție
• învățâmânt și cercetare
• marketing si management
• administrație
• sau clinicieni.

Acesta trebuie să ne fie obiectivul: PREA BUNI!