În vara anului 2021 la Facultățile de Farmacie “tradiționale” (București, Cluj, Iași, Târgu Mureș) numărul candidaților înscriși la admitere a fost sub numărul locurilor scoase la concurs. Aceasta este o statistică ce confirmă tendințele din ultimii ani; se pare că din ce în ce mai puțini tineri absolvenți de liceu doresc să devină farmaciști. Care ar fi cauzele ?

Când am dat admitere la Facultatea de Farmacie la mijlocul anilor 90’ în România erau 5 facultăți (București, Cluj, Iași, Târgu Mureș, Timișoara), iar acum am numărat 12 facultăți (București, Cluj, Iași, Târgu Mureș, Timișoara + Arad, București (privat), Constanța, Craiova, Galați, Oradea, Sibiu). În acele timpuri concurența la Facultățile de Farmacie era considerabilă, eu am concurat pe 50 locuri, și au fost înscriși 160 de candidați. Dacă am însuma numărul de candidați din acele timpuri la toate Facultățile de Farmacie, am ajunge cam la numărul candidaților din acest an, doar că nu este tot una ca acești candidați să concureze pentru 5 facultăți sau pentru 12 facultăți. De asemenea dacă atunci au fost scoase la concurs 50 locuri, la ora actuală la aceeași facultate au fost scoase la concurs 100 de locuri. Practic în decursul timpului numărul de locuri a crescut, numărul de facultăți s-a dublat, iar concurența a scăzut.

Creșterea numărului de facultăți și de absolvenți a fost parțial justificată în anii 90’ pe baza fenomenului de privatizare a sistemului farmaceutic; numărul de farmacii a crescut vertiginos prin urmare a crescut și nevoia de personal calificat care să profeseze în farmacii. Trebuie luat în calcul că după anii 90’ numărul absolvenților de studii superioare în România a crescut exponențial. Numărul absolvenților de studii superioare s-a dublat în ultimii 25 ani, dar România se află în continuare printre ultimele locuri în Europa în ceea ce privește procentul acestora din populația totală de 18-35 ani. Sigur că creșterea numărului de facultăți și implicit a numărului de absolvenți de studii superioare, a fost în detrimentul calității învățământului. La ora actuală sunt mai multe universităţi, însă calitatea învăţământului în aceste instituţii este îndoielnică în multe cazuri. Nu pot să mă exprim în privința calității actului de învățământ în diferite Facultăți de Farmacie din România, dar este clar că Facultatea de Farmacie nu se poate face la “fără frecvență” și asta nici la propriu, nici la figurat. Problema învățământului superior actual (incluzând aici evident și cel farmaceutic) este că nu diplomele generează performanţă ci cunoştinţele, competenţele, abilităţile şi aptitudinile dobândite în timpul facultății și valorificate ulterior pe piața muncii.

Ar fi și alte cauze legate de scăderea natalității în România, emigrația, creșterea procentelor de abandon școlar sau de nivelul de pregătire al elevilor tot mai slab din mediul preuniversitar (ceea ce a dus la simplificarea sau chiar dispariția examenului de admitere la unele facultăți și creșterea numărului de studenti slab pregătiţi în universități). Adevărul este că un învățământ superior de calitate nu se poate „clădi“ decât pe un învățământ preuniversitar performant, deoarece numărul studenților capabili să acopere „găurile” cu care vin din liceu în universitate este relativ mic.

Există tineri care au vocație pentru profesia de farmacist, puțini dar mai există. Există oameni care au știut de mici că doresc să devină farmaciști. La aceștia este foarte trist ca în momentul în care termină facultatea, să se lovească de realitatea cruntă de pe piața farmaceutică, și să fie dezamăgiți. În rest tinerii nu par neapărat să conștientizeze deficitul de oameni bine pregătiţi într-un anumit domeniu, deoarece valoarea nu este neapărat recunoscută, ci mai degrabă se orientează spre profesiile considerate a fi “bune”. Asta pentru că ei sau cei din jurul lor se gândesc la șansele mai mari pe care le-ar putea avea odată ce ies pe piața muncii. Din păcate în lumea în care trăim din ce în ce mai puțini se duc la serviciu ca să lucreze și să fie plătiți pentru aceasta și mulți se duc doar pentru a fi plătiți.

Este nevoie de farmaciști pe piața muncii din România ? Statistic vorbind răspunsul ar fi DA, dacă în orașele mari numărul de farmaciști este unul ridicat, în orașele mici respectiv în mediu rural nevoia de farmaciști este în continuare mare. Numărul de farmaciști s-a dublat în ultimii 10 ani și continuă să crească exponențial. Este adevărat că vârsta medie a farmaciștilor care profesează la ora actuală pe piața farmaceutică din România este de sub 40 ani, datorită numărului mare de absolvenți din ultimii 10-15 ani, astfel că putem vorbi despre un eșantion profesional tânăr și dinamic. Practic, ca forță de muncă activă piața farmaceutică ar fi asigurată pe următorii 10 ani.

Și ar mai fi și cauze legate de particularitățile profesiei de farmacist în societatea actuală din România. Faptul că piața farmaceutică din marile orașe este dominată de lanțurile farmaceutice, a dus la situația ca marea majoritate a farmaciilor comunitare să nu fie deținute de către farmaciști. Practic farmacistul ca antreprenor pe piața farmaceutică, este o specie pe cale de dispariție. De asemenea a avut loc o modificare a statutului profesional al farmacistului, confundat uneori cu un vânzător de medicamente în loc să fie perceput ca un profesionist în domeniul medicamentului. Numărul mare de farmaciști din centrele universitare, și din orașele mari a dus și la alte situații nedorite pentru breaslă, de pildă situația salarială existentă. Diferențele dintre salariile unor profesioniști în domeniul sănătății sunt considerabile, iar farmacistul din păcate este la ora actuală pe ultimele locuri. O altă anomalie este și salarizarea dintre sistemul de stat și cel privat, anormală într-o societate de piață.

Trăim cu speranța că așa cum numărul de studenți se va regla în mod natural, probabil este vorba despre o evoluție ciclică, iar peste ani specializarea de farmacist va ajunge din nou să fie solicitată și poate respectată.