“Muzicianul - iubire de oameni şi dăruire dincolo de sin

“Muzicianul - iubire de oameni şi dăruire dincolo de sine”

Interviu cu Alexandru ANASTASIU,
vibrafonist, percuţionist Orchestra Naţională Radio

autor: Mirela RĂDULESCU

Data: 01/04/2013

reteta de cultura

“Faptul că sunt singurul solist vibrafonist din ţară şi printre puţinii din lume nu e confortabil, cunoscută fiind influenţa benefică a concurenţei în susţinerea motivaţiei şi ridicarea ştachetei spre performanţă. Dar cu siguranţă se vor mai schimba lucrurile în viitorul apropiat. Pentru viitor îmi doresc o şcoală puternică de percuţionişti în România, şi de ce un, de vibrafonişti! La un moment dat orice instrumentist doreşte să împărtăşească din experienţa acumulată şi îmi doresc ca prin tot ceea ce fac să ridic cât mai mult nivelul şcolii româneşti de percuţie.”

Care a fost întâmplarea care v-a adus muzica în viață? Cum a venit lumea sunetelor către dvs.?
Încă din copilărie am descoperit magia sunetelor. Bunica mea,care era profesoară de franceză şi cânta la pian din pasiune, a fost prima care a descoperit înclinţia mea pentru muzică. Părinţii bineînţeles au fost cei care au încurajat şi susţinut acest posibil talent; atât eu, cât şi sora mea, am studiat pianul începând cu vârsta de 5 ani, iar mai apoi această pasiune şi modalitate de a diversifica universul unui copil a devenit o profesie, un mod de viaţă. Am crescut ascultând muzică, într-o familie cu puternice valori intelectuale şi afinităţi artistice. Am urmat liceul de muzică din Ploieşti, iar apoi Universitatea Naţională de Muzică unde, în prezent sunt doctorand.

Har şi muncă. Câteva profesii necesită nu numai muncă, ci şi har, printre care şi profesia de muzician. Cum este viaţa unui muzician…câtă muncă, câtă renunţare şi câte satisfacţii?!
Muzica este un mod de viaţă. Este şi un dat, dar un talent trebuie susţinut de foarte multă muncă, ca în oricare alt domeniu care presupune performanţă. Însă nimic nu este prea mult atunci când aduci frumosul în vieţile oamenilor. Artiştii nu îşi aparţin sieşi, ci unui scop superior - acela de a aduce trăiri, emoţii, concepte prin care să aducă un plus de frumos şi de bine în vieţile oamenilor. Satisfacţia oricărui muzician este foarte mare şi imposibil de explicat în cuvinte.

"Orchestra Naţională Radio ocupă un loc special în inima mea pentru că prin repertoriul bogat abordat mi-a oferit o bază foarte solidă a muzicii clasice şi o experienţă nemăsurată. Este a doua casă pentru mine, de multe ori petrec mai mult timp aici decât acasă."

Dar satisfacţiile unui profesionist, dincolo de artă stau şi în recunoaşterea şi susţinerea pe care o au în ţara lor, unde îşi exercită profesia! Cum stau lucrurile din acest punct de vedere pentru muzicianul român?
Din păcate autorităţile nu sunt foarte interesate în general de cultura, dar nici media nu promovează arta, cultura. Şi atunci problema pentru artişti este cum să aducă publicului informaţia! Publicul este avid de a asculta o muzică de calitate, dar trebuie promovată această muzică! Am avut mare succes peste tot unde am fost în ţară, singura problemă a noastră a fost cum să aducem publicul în sala de concert…
Un alt exemplu de lucruri şi decizii inexplicabile pentru dezvoltarea culturii este faptul că pentru acest an din Festivalul Internaţional “George Enescu” s-a renunţat la concursul pentru interpreţi. Bineînţeles va fi mereu invocată lipsa fondurilor. Dar este cumplit pentru un muzician să se pregătească chiar şi 4 ani pentru un asemenea concurs şi să afle că nu mai are loc. Sper însă să se găsească până la urmă o rezolvare şi concursul să se desfăşoare.

De ce aţi ales percuţia? Cum aţi ales vibrafonul, un instrument puţin exploatat în lumea toată şi nu numai în România?
Este simplu de răspuns de ce percuţia… La Sala Radio am avut doua concerte educative pentru copii, cu un repertoriu divers - de la Bach la muzica de film din lumea lui Disney, iar scena a fost arhiplină cu toate intrumentele …la sfârşitul acestui concert toţi copiii din sala erau pe scenă, atraşi de instrumentele de percuţie. Este o atracţie aproape “hipnotică” pentru orice copil. Această atracţie pentru mine s-a întâmplat în clasa a VII-a, eram în liceul de muzică din Ploieşti, unde studiasem pianul până în acel moment, când am descoperit magia instrumentelor de percuţie şi în special a instrumentelor cu taste. Iar vibrafonul este un instrument special, extraordinar prin timbrul sau şi prin modalităţile superioare de expresie.

Ce vă lipseşte în România din punctul de vedere al muzicianului?
Cu siguranţă există dificultăţi şi le întâmpinăm la tot pasul, mai cu seamă când încercăm să organizăm evenimente. Îmi aduc aminte de iniţierea şi organizarea primului festival de vibrafon din lume, în România. Şi nu a fost uşor deloc. Însă satisfacţiile pe care le ai ca muzician depăşesc toate aceste obstacole. Practic este ca un motor care te face să mergi înainte şi să nu te abaţi de la drumul tău sub nici o formă.
Anul trecut a fost prima ediţie a acestui festival internaţional, în 2014 urmează un festival de percuţie, tot la Sala Radio, iar în 2015 sperăm să aducem în România a doua ediţie a Festivalului Internaţional de vibrafon.

Care sunt punctele forte ale învăţământului muzical românesc şi care sunt punctele slabe?
Învăţământul românesc este unul de tradiţie după cum bine ştim; el a produs de-a lungul timpului artişti de talie internaţională care chiar dacă au plecat unii, sau au rămas în ţară alţii, sunt valori universale! Din pacate unul dintre dintre minusurile acestui sistem de învăţământ este faptul că finanţările vin în funcţie de numărul de studenţi. Şi atunci problema este că nu putem avea calitate atâta vreme cât punem accentul pe cantitate! Interesul pentru un număr cât mai mare de studenţi scade implicit calitatea.
Când eu am susţinut examenul de admitere în Universitatea de muzică era un examen cu mult, mult mai greu decât ceea ce se întâmplă acum la admitere. Am susţinut examenul atât la instrument, cât şi la teoria muzicii, la istoria muzicii, la forme muzicale, aproape la toate materiile pe care le-am studiat mai apoi în universitate. Astăzi, singurele examene sunt de instrument şi teorie muzicală! Este destul de facilă admiterea într-o universitate de muzica, aceasta fiind în detrimentul calităţii. Ceea ce ar mai trebui în cadrul învăţământului universitar, desigur acum fac referire strict la percuţie, este că la un moment dat, în anii terminali, studentul ar trebui ghidat acolo unde profesorul consideră că e mai bine pentru elevul său. Or asta nu se întâmplă din păcate. Şi studiul se face până la sfârşitul conservatorului pe toate intrsumentele de percuţie, lipsind concentrarea pe acela care este cel mai potrivit studentului.

"Ca interpret de jazz, apreciez că acest gen muzical oferă cea mai mare posibilitate de exprimare datorită improvizaţiei, care presupune transmiterea stărilor şi sentimentelor în timp real. Fascinant în jazz este faptul că totul se întâmplă “aici” şi “acum”. Într-un prezent perpetuu. Frumuseţea vine din spontaneitate. Pentru ascultători este ca şi cum ar privi un film care se crează sub ochii lor. Este un gen de muzică ce presupune temeinice cunoştinţe muzicale, armonie, frazare, dar în acelaşi timp, îţi oferă posibilitatea de a te dezvălui tu, ca om. Jazzul traduce cel mai fidel universul interior al muzicianului."

Compuneţi. Interpretaţi. Iubiţi jazzul. Participaţi la workshopuri şi festivaluri internaţionale, organizati festivaluri. Aveţi colaborări cu alţi valoroşi muzicieni şi aveţi şi un trio de jazz…V-aş invita să ne vorbiţi despre fiecare dintre aceste activităţi, proiecte ale dvs., dar şi despre ce vă doriţi pentru viitorul apropiat?

În viitorul apropiat urmează să susţinem un turneu cu AccordVibes o formula de trio: vibrafon, acordeon şi contrabas, pe care am iniţiat-o un an şi jumătate în urmă şi cu care am o deosebită plăcere să lucrez de fiecare dată. Avem acest proiect cu muzica lui Richard Galliano, cu valsuri new musette. Pentru anul 2014 avem un alt proiect, pe muzica lui Astor Piazzola, dar şi un turneu cu ansamablul de percuţie al radioului. Şi nu în ultimul rând, pentru că eu consider că orice muzician ar trebui să abordeze Bach, am realizat un compact disc care va fi lansat tot anul acesta.
Despre trio-ul Accord Vibes pot să vă spun că iniţial am fost doar doi, eu şi Fernando Mihalache. Repetând cu multă plăcere piesele lui Galliano, la un moment dat ne-am dat seama că lipseşte ceva şi anume contrabasul, cel care să ne dea baza armonică. Atunci am apelat la Michael Acker, un tânăr excepţional, student la Universitatea de Muzica din Bucureşti, care debordează de energie şi creativitate şi care s-a integrat foarte bine în formula de trio, formulă în care responsabilitatea este foarte mare, dat fiind numărul redus al interpreţilor. Dar această formulă oferă atât libertate de exprimare mai mare, dar şi claritatea materialului sonor. Este o formulă inedită prin combinarea acestor instrumente – vibrafon, contrabas şi acordeon, mai rar asociate, şi de altfel încerc ca în tot ceea ce fac să aduc ceva ce nu s-a mai făcut.
Muzica lui Piazzola sau Galliano atrage pentru că este o muzică care din punctul meu de vedere se adresează publicului larg şi nu numai cunoscătorilor şi iubitorului unui gen de muzica cult; este o muzică foarte armonioasă, melodioasă şi foarte bine scrisă. Aşa că reprezintă un exerciţiu bun pentru a atrage publicul dintr-o anumită zonă, către zona muzicii cultivate. Este ceea ce ne dorim şi noi: să atragem public de la clasic către jazz, de la jazz către clasic şi de ce nu şi de la alte genuri muzicale.

Cum s-a întâmplat să compuneţi, nu este ceva la îndemâna oricui, fie el şi muzician?
Să nu uităm că vibrafonul este un instrument care a fost inventat de afro-americani pentru jazz la început. Mai apoi a fost preluat de toate genurile muzicale. Interpretez jazz şi personal consider că jazzul îţi oferă cea mai mare posibilitate de exprimare pentru că presupune improvizaţie.
Pentru mine a compune însemană a-ţi disciplina gândurile şi mi se pare că e mult mai uşor să compui decât să improvizezi, pentru că atunci când compui ai timp să planifici, să revii sau să faci modificări. Arta de a compune trebuie să pornească din interior şi apoi să fie lucrată şi ordonată. Aşa cum au făcut-o şi corifeii muzicii clasice! În ziua de astăzi însă există mulţi compozitori care pornesc mai întâi de la concepte şi apoi de la ce vine din interiorul lor. În acest fel însă lucrarea este lipsită de trăire. Fără trăirea interioară, lipseşte esenţa!

Care sunt compozitorii preferaţi?
Îmi place foarte mult să lucrez cu Emanuel Sejourne, un om extraordinar ! Şi acest lucru transpare şi în muzica pe care acest om minunat o compune. Mai este Ney Rosauro, compozitor de factură latino- americană care încearcă să aducă în muzica sa caracterul popular brazilian. Sunt mulţi compozitori ce îmi plac, pe lângă cei clasici şi în general încerc să abordez genuri cât mai variate de muzică, pentru că îmi întregesc personalitatea de muzician.
Bach aşa cum spuneam, ar trebui să fie abordat de orice intrumentist pentru că muzica lui frizează perfecţiunea, atât prin melodie, armonie cât şi prin forma şi stilul foarte riguros în care abordează linia melodică. Dar cel mai important este ca Bach este un compozitor care a ştiut foarte bine ceea ce transmite. El îşi încheia aproape fiecare lucrare cu mulţumirea către Dumnezeu şi o dedica lui Dumnezeu. Muzica lui toată este într-o foarte strânsă relaţie cu divinitatea.

"A compune înseamnă rigurozitate, disciplina ideilor, o matematică a notelor."

Care vă este mentorul care consideraţi că v-a determinat cariera?
N-aş putea spune că este cineva anume. Cred că determinantă a fost alegerea mea din momentul în care am decis să merg pe acest drum şi pe care voi merge până la capăt. Este un drum cu sens unic! Pot însă să spun că au fost oameni care au influenţat devenirea mea artistică şi i-aş amini pe rând: profesorul de percuţie de la Liceul de muzică din Ploieşti- Cristian Văleanu, Alexandru Matei - profesorul de percuţie din Universitatea de Muzică din Bucureşti, Peter Sadlo şi Bogdan Băcanu cu care am avut onoarea să studiez la Mozarteum la Szalburg şi nu în ultimul rând Emanuel Sejourne. În general fiecare întâlnire cu alţi percuţionişti, cu alţi artişti din oricare altă ramură a artelor îţi îmbogăţeşte personalitatea şi nu te fac decât să fii şi mai bun. Întalnirile cu oamenii în general, chiar dacă nu sunt artişti, te îmbogăţesc pe toate planurile şi te influenţează în exprimare şi transmiterea starilor. Nu pot să nu menţionez că pentru orice student este foarte important ca profesorul său să îl direcţioneze acolo unde este el cel mai bun şi să îl încurajeze. Eu am avut această şansă prin contribuţia profesorului meu de percuţie din Conservator, Alexandru Matei. Pentru un tânăr muzician aflat la început de drum contează enorm! Mi-a dezvolatat dragostea pentru intrumentele de percuţie, în special cele cu taste şi m-a încurajat. E cel mai important lucru şi pentru aceasta îi mulţumesc!

Aţi reprezentat de curând România la un festival din Croaţia. Cu ce aţi venit mai bogat de acolo, cum aţi fost primit de către public, ce a însemnat această experienţă?

Festivalul International de Percutie din Croaţia la care am participat la începutul acestui an a reprezentat o experienţă extraordinară. Am cunoscut multi percuţionişti, din America, Croaţia, Italia, Slovenia, China, Coreea, Franţa. Este fascinant să asculţi muzica diverselor culturi.
Personal, am susţinut un concert de vibrafon şi ansamblu de percuţie, iar publicul a primit cu mare entuziasm concertul. A fost concertul de închidere al Festivalului, şi singurul la care publicul a aclamat “bis”.

"Improvizaţia presupune cunoştere, inteligenţă şi feeling. Înseamnă să posezi profunde cunoştinţe muzicale, pe care să ai capabilitatea de a le accesa şi combina în timp real. Simţirea este cea care dă viaţă muzicii, este acea energie care acţioneaza ca un liant între artist şi public."

Vibrafonul românesc a fost unicul din acest festival?
Da, pentru ca în general percuţioniştii abordează marimba ca instrument solist şi mai puţin vibrafonul. Ce îmi doresc eu însă pe viitor este ca acest lucru să se mai schimbe puţin, atât în România cât şi în lume, pentru că nu sunt mulţi solişti vibrafonişti. Faptul că sunt singurul solist vibrafonist din ţară şi printre puţinii din lume nu e confortabil, cunoscută fiind influenţa benefică a concurenţei în susţinerea motivaţiei şi ridicarea ştachetei spre performanţă. Dar cu siguranţă se vor mai schimba lucrurile în viitorul apropiat.

Care vă sunt compoziţiile, care vă sunt discurile şi de unde şi le pot procura cei care cu siguranţă vă vor îndrăgi muzica?
Compoziţiile sunt foarte multe în ultimul timp, încă nu am reuşit să le aştern pe toate pe hârtie, dar urmează în viitorul apropiat. Mulţi studenţi m-au rugat să le şi scriu, aşa că o voi face. Am cel puţin 30 de compoziţii, deocamdată doar în mintea mea, dar am sa îmi găsesc răgazul să le şi aştern. Compact discurile sunt pe site-ul personal alexandruanastasiu.com şi la concertele pe care le susţin, iar compact discul turneului pe care îl deschidem în 3 aprilie se afla deja la inginerii de sunet.

În plină primăvară, faceţi o invitaţie cititorilor revistei noastre pentru cel mai apropiat concert al dvs., cu cele mai potrivite cuvinte. Apoi să vorbească muzica!
Ca de obicei, îi aştept cu drag pe toţi iubitorii de muzică la concertul Accord Vibes, miercuri 3 aprilie, Sala Radio, orele 19.
Muzica va fi a lui Richard Galliano, o muzica care cu siguranţă va atinge sufletul publicului nostru. Şi un în ultimul rând, îi aştept la toate celelalte concerte care vor urma (agenda poate fi accesată pe alexandruanastasiu.com). Într-o lume în care avem tot mai puţin timp pentru noi, îi invit pe cititorii revistei dumneavoastră să facă un mic efort: să lase muzica să le pătrundă în suflet. Muzica este taumaturgica, ne face mai buni şi mai frumoşi.

Impactul Ordinului Ministerului Sănătății asupra eliberării antibioticelor în România

Prof. dr. Gabriel Hancu
Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Tîrgu Mureș
Facultatea de Farmacie, Disciplina Chimie farmaceutică

punctul pe i

2024 a debutat în lumea farmaceutică cu histeria eliberării antibioticelor. Presa prost informată, ca de obicei, a amplificat problema, iar pacienții nu au înțeles nimic, poate nici unii dintre farmaciști sau medicii prescriptori. Ordinul Ministerului Sănătății, menit să reglementeze eliberarea antibioticelor în România, a stârnit dezbateri aprinse cu privire...

...

citeste mai mult...

Strategia Națională de Sănătate

dr. farm. Marian Pană

orizonturi

Contribuția mea este minimală pentru acest articol. M-am gândit ca este bine să știm cu toții despre strategia națională de sănătate pentru perioada 2023 – 2030, aprobată prin HG (hotărâre guvern) nr. 1.004 din 20 octombrie 2023 (actul legislativ este postat pe site, la sectiunea Legislație/Hotărâri de Guvern).

...

citeste mai mult...

Cultura - Reteta de cultura

07/09

Cum gândim Marea Unire după un secol de la împlinirea ei?

07/09

Îndreptări istorice necesare la sărbătoarea Centenarului

04/09

Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri

04/09

Legende foto

24/03