Gala Farmacistilor
Polifenolii vegetali – Componente bioactive ale produselor cosmetice antiaging

Data: 22/06/2018
stiinte farmaceutice

Conf. dr. farm. Ana Clara Aprotosoaie
Disciplina de Farmacognozie, Facultatea de Farmacie, Universitatea de Medicina si Farmacie Grigore T.Popa Iasi



Seducţia tinereţii fără bătrâneţe a existat din cele mai vechi timpuri ale omenirii. Cu etaloane şi criterii marcate de epocă, frumuseţea fizică şi menţinerea tinereţii au fost şi continuă să fie deziderate urmărite în diferite moduri. Iar în societatea globalizată şi extrem de fluidă de azi, în care individul este valorizat în multe medii în primul rând prin imaginea fizică şi printr-o anume aparenţă personală promovată de multe ori relaţional (uneori atât de departată de realitatea valorii individului!!!), aceste deziderate capătă note accentuate. Interesant este faptul că trăim actual într-o societate care dispune de modalităţile de intervenţie tehnologice cele mai avansate pe scara evoluţiei umane (e drept că accesibilitatea la acestea este încă destul de restrânsă!), dar paradoxal, poluarea atmosferică, alimentaţia modernă, ritmul alert de viaţă, ca şi intensitatea şi plurivalenţa stresului cotidian “grăbesc” procesul de îmbătrânire.

Senescenţa cutanată vizibilă în primul rând prin apariţia ridurilor, scăderea elasticităţii şi fermităţii pielii, telangiectazie, hiperpigmentare, afectează individul din punct de vedere fizic, psihoemoţional şi social, toate acestea translându-se în afectarea stării sale de bine, de sănătate. Folosirea produselor cosmetice este una dintre cele mai vechi modalităţi de intervenţie non-invazivă pentru ameliorarea aspectului fizic şi a procesului de îmbătrânire cutanată. Se pare că utilizarea cosmeticelor datează de acum 6000 de ani, fiind identificate dovezi în acest sens pentru civilizaţiile de pe valea Indului, iar India şi Egiptul Antice sunt considerate ţările de origine ale cosmetologiei. La fel ca şi în terapeutică, ingredientele botanice au reprezentat principalele componente ale formulelor cosmetice din acele timpuri, ilustrative fiind în acest sens spre exemplu folosirea de către culturile vechi a uleiului gras din seminţele de ricin (Ricinus communis), uleiului de măsline (Olea europea) sau a apei de trandafiri (Rosa sp.) (1).

În epoca modernă, cultul frumuseţii fizice indiferent de vârstă, sensibilizarea enormă a subiecţilor (femei, dar şi bărbaţi) la acest aspect, orientarea accentuată către produsele naturale şi green medicine, au determinat un interes crescut pentru produse dermatocosmetice şi de îngrijire a tenului ce utilizeaza principii active vegetale, cu acţiune blândă şi neiritantă asupra pielii, care în acelaşi timp oferă beneficii multiple antiaging, sau chiar şi în afecţiuni dermatologice. Din acest punct de vedere, ele pot fi (sunt) ingrediente valoroase în aşa-numitele cosmeceutice, cosmetice funcţionale, dermaceutice, cosmetice active, nutricosmetice, produse cosmetic-farmaceutice cu funcţionalitate hibridă, destinate să îmbunătăţească sănătatea şi frumuseţea pielii, ameliorând aspectul, dar având şi efecte fiziologice pozitive la nivel celular (2, 3).

Ingredientele de origine vegetală (fitocompuşi, extracte sau extrase vegetale), s-au dovedit a fi înzestrate cu proprietăți antiaging remarcabile, influențând funcționalitatea pielii, conferind fotoprotecție, participând la întreținerea aspectului normal al pielii prin conferirea de textură şi hidratare, încetinind procesele de senescență cutanată și ameliorând vizibil semnele de îmbătrânire. Se estimează că 40-50% dintre noile produse de îngrijire a pielii includ un principiu de origine vegetală.
În condiţiile răspândirii teoriei stresului oxidativ ca factor principal implicat în procesul de senescenţă cutanată, terapia antiaging cu antioxidanţi este din ce în ce mai exploatată. Antioxidanţii oferă un beneficiu major în prevenirea proceselor oxidative de la nivelul pielii, şi implicit în reducerea simptomelor şi afecţiunilor asociate cu îmbătrânirea şi fotoîmbătrânirea.

Polifenolii vegetali reprezintă una dintre cele mai importante categorii de principii active naturale cu efect antioxidant, fiind tot mai utilizaţi în terapia antiaging a pielii, având proprietăţi remarcabile în combaterea efectelor nocive ale radiaţiilor solare şi ale poluanţilor atmosferici, prevenind şi ameliorând simptomele îmbătrânirii premature a pielii. Există peste 8000 de structuri polifenolice identificate în plante, aceşti compuşi fiind prezenţi îndeosebi in fructe, legume, ceai, vin, cacao, plante aromatice sau scoarţe de conifere. Din punct de vedere chimic, ei conţin unul sau mai multe nuclee aromatice, pe care sunt grefate mai multe grupări hidroxil şi se cunosc 4 clase principale de polifenoli: flavonoide (cvercetol, kemferol, luteol, genisteina, catehine simple şi sub formă condensată, proantocianidoli, aceştia din urmă fiind încadraţi obişnuit în categoria taninurilor), acizi fenolici (acid clorogenic, acid rozmarinic, acid ferulic), stilbene (trans-resveratrol) şi derivati lignanici (pinorezinol). Studii experimentale au evidenţiat că la aplicare topică, polifenolii au capacitatea de a combate unele modificări clinice şi histologice de la nivelul epidermului şi dermului, induse de expunerea la radiaţiile UV şi de îmbătrânirea cronologică, determinând refacerea ultrastructurii keratinocitelor, stimularea sintezei colagenului la nivelul dermului, îmbunătăţirea vascularizaţiei sau normalizarea hiperkeratinizării, putând funcţiona în diferite faze ale îmbătrânirii, căci aceasta este un proces etapizat, şi fiecare fază sau formă clinică a sa comportă tratament specific (4-8).

Printre speciile vegetale cu o concentraţie crescută în polifenoli de interes cosmetic se numără Vitis vinifera (viţa de vie), Punica granatum (rodia) şi Camellia sinensis (ceai). Fructele de Vitis vinifera, strugurii, prezintă activitate antiaging la nivel cutanat datorită conţinutului în proantocianidoli şi în trans-resveratrol, manifestând efecte protectoare împotriva stresului oxidativ indus de radiaţiile UV in principal, prin susţinerea funcţionalităţii sistemelor antioxidante endogene, prevenirea (foto)degradării macromoleculelor biologice (lipide, proteine, ADN) şi inhibarea activării căilor de semnalizare celulară MAPK (protein kinaza activată mitogenic) şi NF-kB (factorul nuclear kappa B), implicate in fotocarcinogeneză (9).
Polifenolii din rodie (flavonoide, proantocianidoli şi în special, elagitaninuri de tipul punicalaginei) prezintă acţiune antioxidantă, antiinflamatoare, antiproliferativă şi capacitate de regenerare a ADN-ului, rezultând un efect de fotoprotecţie şi fotochemoprevenţie. Efectul antiaging cutanat se realizeaza prin inhibarea modificărilor morfologice la nivelul fibroblastelor, stimularea expresiei procolagenului de tip I, inhibarea activării MAPK şi NF-kB, inhibarea proliferării celulare mediate de UVB, reducerea hiperplaziei epidermei indusă de radiaţiile UVB şi a infiltrarii leucocitelor, care reprezintă o sursă majoră de reacţii inflamatorii şi stres oxidativ, inhibarea activităţii metaloproteinazelor matriceale (MMP-1, -2, -3. -7, -9, -11, -12), importante în degradarea componentelor matricei extracelulare şi fotoîmbătrânire, si de asemenea prin inhibarea ciclooxigenazei COX-2 si a nitric oxid sintetazei inductibile, enzime implicate în procesele de inflamaţie cutanată şi proliferare celulară (10-12).

De asemenea, polifenolii din ceaiul verde, în special derivaţii de catehină (epigalocatehin-3-galat), prezintă proprietăţi remarcabile antioxidante, antiinflamatoare, imunoreglatoare şi fotoprotectoare. Principalele mecanisme antiaging implicate sunt inhibarea acţiunii colagenolitice a colagenazei, atenuarea disfuncţiei mitocondriale şi a depleţiei enzimelor endogene antioxidante, reducerea producţiei de radicali liberi de oxigen, efect de filtru solar şi diminuarea infiltrării macrofagelor (13,14).

O scurtă trecere în revistă a datelor din literatura de specialitate privind intervenţia cosmeceutică a polifenolilor vegetali relevă că aceştia exprimă proprietăţi favorabile pentru îngrijirea antiaging a tenului, capabili să combată efectele nocive ale expunerii cronice la radiaţiile UV şi să prevină fenomenul de îmbătrânire prematură a pielii. Pentru obţinerea beneficiilor maxime în cazul utilizării topice a polifenolilor trebuie avută în vedere şi rezolvarea unor probleme care se referă în principal la asigurarea printr-o formulare adecvată a unei absorbţii optime la nivelul straturilor profunde ale pielii şi a stabilităţii chimice. În acest sens, combinarea efectelor biologice favorabile ale polifenolilor cu sisteme moderne de formulare cosmetică şi farmaceutică, precum sistemele de transport lipozomale, prezintă numeroase avantaje: penetrarea barierei epidermice şi pătrunderea substanţei active la un nivel profund prin similitudinea structurală a membranei lipozomale cu membranele biologice, realizarea eliberării substanţelor active la ţintă, evitarea absorbţiei sistemice şi a unor posibile efecte adverse, hidratare şi refacerea lipidelor constitutive cutanat (15,16). Studii clinice cu astfel de formulări (ingrediente şi forme de condiţionare) ar susţine mai bine includerea polifenolilor vegetali (fiind de altfel şi recomandate), ca si utilizarea lor ca principii naturale antiaging in produsele de tip cosmeceutice.


Bibliografie
  1. Dorni AIC, Amalraj A, Gopi S, Varma K, Anjana SN. Novel cosmeceuticals from plants-an industry guided review. J Appl Res Med Aromat Plants 2017; 7, 1-26.
  2. Draelos ZD. Cosmeceuticals. In: Goldberg DJ editor. Facial Resurfacing. New Jersey: Wiley-Blackwell, 2010, 138-156.
  3. Talakoub L, Neuhaus IM, Yu SS. Antiaging cosmeceuticals. In: Scuderi N, Toth BA (eds.). International Tektbook of Aesthetic Surgery. Berlin Heidelberg: Springer, 2016, 1183-1209.
  4. Nichols JA, Katyiar SK. Skin photoprotection by natural polyphenols: anti-inflammatory, antioxidant and DNA repair mechanisms. Arch Dermatol Res 2010; 302, 71-83.
  5. Martinez V, Mitjans M, Vinardell P. Cytoprotective Effects of Polyphenols against Oxidative Damage. In Watson R, Preedy V, Zibadi S (eds): Polyphenols in Human Health and Disease, vol. I, London: Academic Press (Elsevier), 2014, 275-288.
  6. Menaa F, Menaa A, Treton J. Polyphenols against Skin Aging. In Watson R, Preedy V Zibadi S (eds). Polyphenols in Human Health and Disease, vol. I, London: Academic Press (Elsevier), 2014, 819-830.
  7. Mukherjee PK, Maity N, Nema NK et al. Bioactive compounds from natural resources against skin aging. Phytomedicine 2011; 19, 64-73.
  8. Pimple BP, Badole SL. Polyphenols: A Remedy for Skin Wrinkles. In Watson R, Preedy V, Zibadi S (eds.): Polyphenols in Human Health and Disease, vol. I, London: Academic Press (Elsevier), 2014, 861-869
  9. Mantena SK, Katizar SK. Grape seed proanthocyanidins inhibit UV-radiation-induced oxidative stress and activation of MAPK and NF-κB signaling in human epidermal keratinocytes. Free Radical Biol Med 2006; 40, 1603–1614.
  10. Khan N, Syed DN, Pal HC et al. Pomegranate Fruit Extract Inhibits UVB-induced Inflammation and Proliferation by Modulating NF-jB and MAPK Signaling Pathways in Mouse Skin. Photochem Photobiol 2012; 88, 1126–1134.
  11. Afaq F, Abu Zaid M, Khan N et al. Protective effect of pomegranate-derived products on UVB-mediated damage in human reconstituted skin. Experimental Dermatology 2009; 18, 553-561
  12. Park HM, Moon E, Kim AJ et al. Extract of Punica granatum inhibits skin photoaging induced by UVB irradiation. Int J Dermatol 2010; 49, 276–282.
  13. Hsu S. Green tea and the skin. J Am Acad Dermatol 2005; 52, 1049-59.
  14. Primavesi L, Piantanida M, Pravettoni V. Studying Tea Polyphenols and Their Protective Effects on Skin. In Watson R, Preedy V, Zibadi S (eds): Polyphenols in Human Health and Disease, vol. I, London: Academic Press (Elsevier), 2014, 849-859.
  15. Pinnell SR. Cutaneous photodamage, oxidative stress, and topical antioxidant protection. J Am Acad Dermatol 2003; 48, 1-19.
  16. Kaur IP, Kapila M, Agrawal R. Role of novel delivery systems in developing topical antioxidants as therapeutics to combat photoageing. Ageing Res Rev 2007; 6, 271-288.
Florin Mihălțan
UMF. C. Davila București
cogito

Vorbim permanent indiferent de specialitate și de bolile cu care se ocupă de un factor de risc comun care se cheamă fumatul.Vorbim de prevenție în acest domeniu adesea cu o nonșalanță dezarmantă. Tabagismul,o dependență pentru unii , o boală pentru pneumologi a prins în mrejele sale 27% din masa populațională românească. O fi puțin o fi mult?Dacă ne uităm la cifrele derivate din această prevalență raportată în 2011(1) și estimate în alte studii ulterioare constatăm că cifrele și consecințele acestui factor de risc major sunt motive serioase de îngrijorare. Astfel 14.6% din studenți , 16.4% din băieți și 12.5% din fete folosesc în mod curent produse de tutun; 8.6% din studenți, 9.8% din băieți și , 7.3% din fete sunt fumători de țigări convenționale ,3.1% din studenți, 3.8% din băieți și 2.3% din fete consumă tutun încălzit, iar 28.0% au încercat o țigară cel puțin cu 10 ani în urmă (2). ...