Hipertrigliceridemia este o forma de dislipidemie in care nivelurile serice ale trigliceridelor sunt mult mai mari decat normal. Valorile considerate normale sunt cele inferioare pragului de 150 mg/dl, acesta fiind tinta terapiilor existente pe piata.
 
Mirela Boroeanu-Stanca
 
Pacientii cu cel mai mare risc de hipertrigliceridemie sunt cei de peste 40 de ani, care prezinta o predispozitie genetica, care au o istorie familiala de atac de cord, diabet, fumatorii si alcoolicii.
Scopul terapiilor aplicate este controlul tuturor conditiilor patologice care sunt asociate satelit hipertrigliceridemiei: tensiuna arteriala crescuta, obezitatea. Din acest punct trebuie sa inceapa vindecarea, prin corectarea factorilor favorizanti, prin masuri profilactice de prevenire riscul  bolilor cardiovasculare.
Valorile border line sau de atentie se situeaza intre marjele 150 si 200, depasirea valorii din urma fiind considerata fara echivoc semnal de boala. Riscurile asociate patologiei face ca lumea medicala si cea farmaceutica sa priveasca cu atentie aceste limite si sa recomande tratarea oricarei modificari a valorilor. Complianta pacientilor la masurile terapeutice necesare este de asemenea importanta, in acest sens desfasurandu-se campanii ample de educatie medicala, destinate cu predilectie pacientilor. Una dintre ele, denumita sugestiv „Misiunea 150”, isi propune sa faca din normalizarea nivelului de trigliceride o preocupare zilnica atat pentru cei care prezinta valori crescute ale trigliceridelor, cat si pentru apropiatii lor. Monitorizarea nivelului trigliceridelor din sange este la fel de importanta precum cea a colesterolului sau a tensiunii arteriale, iar un nivel normal al trigliceridelor nu trebuie sa depaseasca 150 de mg/dl.
Mesajul aceste campanii a fost facut cunoscul si in cadrul Scolii de Vara „Jurnalism Farmaceutic”, organizat de catre Colegiul Farmacistilor din Romania, la Sighisoara.
Riscurile asociate cresc direct proportional cu valorile trigliceridelor din sange, pe fondul particular al fiecarui pacienti, iar cand concentratia din sange atinge valorile  200 si 499 mg /dl, conditia pacientului este considerata stare de extrema gravitate. Adesea, hipertrigliceridemia  este, de asemenea, asociata cu o crestere cu nivelul colesterolului LDL (cel rau) din sange.
 
Cauze

Exista numeroase cazuri de hipertrigliceridemie familiala, in care este angajat un defect genetic. La acesti pacienti, trigliceride crescute nu sunt asociate in nici un fel cu hipercolesterolemia.
Exista de asemenea si cauze exterioare predispozante la aparitia hipertrigliceridemiei. Aceste sunt de obicei medicamentoase. Medicamentele implicate in augmentarea nivelurilor de trigliceride sunt: beta-blocantele, diureticele, corticosteroizii, estrogenii, anticonceptionalele sau retinoizi. Totodata, abuzul de droguri, alcoolismul, dieta bogata in carbohidrati, diabetul zaharat, sarcina, hipotiroidismul, lipsa activitatii fizice, sindromul Cushing, fumatul se adauga lungii liste a factorilor favorizanti sau declansatori ai hipertrigliceridemiei.
 
Riscuri

Este cunoscut faptul ca hipertrigliceridemia creste foarte mult riscul de boli cardiovasculare.
Hipertrigliceridemia este adesea incadrata in contextul sindromului metabolic, caracterizat prin existenta diabetului, hipertensiunii si obezitatii. De asemenea, creste exponential riscul de boli cardiovasculare, cum ar fi angina pectorala, ateroscleroza, bolile coronariene, accidentul vascular cerebral si tromboza.
Nivelurile mai mari de trigliceride >1000 mg/dl pot implica aparitia complicatiilor precum crize dureroase abdominale, pancreatita acuta, xantomul.
 
 
Tratament
 
Tratamentul medicamentos este adesea necesar pentru a mentine nivelul trigliceridelor in intervalul fiziologic considerat normal. La ora actuala exista mai multe clase de medicamentele implicate in terapiile administrate pacientilor cu trigliceride crescute.  Fibratii sunt medicamente de prima linie recomandate pentru tratarea hipertrigliceridemiilor familiale, dar si statinele sunt eficiente (in special cand se inregistreaza un nivel al LDL-ului mai scazut). Derivatii de acid nicotinic, acizii omega-3 si chelatorii acizi biliari se pot regasi in tratamentul acestei afectiuni.
Fibratii sunt medicamente de electie pentru tratamentul hipertrigliceridemiei, mai ales atunci cand trigliceridele depasesc valori foarte mari. Fibratii poate avea, de asemenea, efecte terapeutice diferite asupra nivelurilor de LDL colesterol. Cu toate acestea, se recomanda ca tratamentul sa debuteze cu o statina, apoi  sa se faca cu grija trecea la fibrati (in cazul in care asociatia este tolerata). In mod evident, in cazul rezistentei la statine, este recomandata o alta varianta de tratament.
Desi sunt, de asemenea, utilizate pentru a reduce nivelul de trigliceride serice, statine reprezinta terapia utilizata pe scara larga pentru a reduce nivelul de LDL colesterol din sange. In orice caz, ele sunt, de asemenea, eficiente in tratamentul hipertrigliceridemiei usoare. Aceste medicamente isi exercita actiunea terapeutica prin inhibarea enzimei 3-hidroxi-3-metilglutaril coenzima A (HMG CoA) reductazei, implicata in sinteza colesterolului, in ficat.
Compusii cu omega-3. In aceasta categorie se regasesc omega-3 trigliceridelor marine (din uleiul de peste), esterii etilici ai acidului omega-3. Ei sunt indicate pentru tratamentul:
•           Hipertrigliceridemiei, ca o alternativa la fibrati
•           Hiperlipidemiei generale, in asociare cu o statina
Administrarea compusilor acizilor omega 3 este utila pentru prevenirea complicatiilor (ex. pancreatita).
Chelatorii acizilor biliari sunt administrati numai in caz de rezistenta la statine, in cadrul hipertrigliceridemiei. Ei sunt mai potriviti pentru tratamentul nivelului ridicat de colesterol; In mod paradoxal, la unii pacienti administrarea acestor medicamente (monoterapie) se pot agrava chiar hipertrigliceridemia.
Medicul este insa cel care alege ingredientul activ si doza potrivita, in functie de severitatea bolii, starea de sanatate a pacientului si raspunsul sau la tratament.