Gala Farmacistilor
Suplimentele nutritive și potențialele interacțiuni cu medicația alopată

Data: 04/10/2017
univers pharma

Daniela Cristina Marineci, Cristina Elena Zbârcea, Oana Cristina Șeremet, Alexandra Mihaela Tănase, Cornel Chiriță, Simona Negreș

Disciplina de Farmacologie și Farmacie Clinică, Facultatea de Farmacie, UMF „Carol Davila”, București




Introducere

Întrucât consumatorii și agențiile de sănătate publică urmăresc să reducă și să prevină bolile cronice și să sporească durata de viață sănătoasă, a crescut cererea de suplimente alimentare ca instrument de prevenire a afecțiunilor medicale și de menținere a sănătății.

În ultimii ani, utilizarea crescută a suplimentelor nutritive se observă prin creșterea consumului acestora (Euromonitor 2016). Conform datelor furnizate de Euromonitor International, se așteaptă ca piața europeană a suplimentelor alimentare să crească cu 28% între 2013 și 2018. Cea mai mare cerere de suplimente alimentare este în Europa de Vest: Germania, Franța, Italia și Marea Britanie, dar și în țările est-europene, cum ar fi Polonia, România și Slovacia (Euromonitor 2017).

Noțiunea de supliment alimentar apare menționată pentru prima dată în Statele Unite ale Americii, în actul normativ “Dietary Supplement Health and Education Act of 1994”. În cadrul Uniunii Europene, primul act legislativ specific pentru suplimente alimentare a fost Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002, referitoare la armonizarea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare. În România, prima referire la suplimentele alimentare (suplimente de hrană) apare în Legea nr. 57/2002 pentru aprobarea OUG nr. 97/2001 privind reglementarea producției, circulației și comercializării alimentelor, publicată în Monitorul Oficial nr 37/31.01.2002. Scopul suplimentelor alimentare este să completeze dieta normală, fiind surse de nutrienți sau de alte substanţe ce prezintă efect nutriţional sau fiziologic.

Conform Directivei 46/2002 suplimentele alimentare se pot împărți în două categorii:

I. Vitamine și/sau minerale;

II. Alți nutrienți: aminoacizi, enzime, acizi grași esențiali nesaturați, pre- și probiotice, produse din plante și extracte vegetale, alte substanțe bioactive (licopen, glucozamină coenzima Q10, carnitină, taurină,spirulină, inozitol, chitosan) (Szyszkowska, 2014).

În farmacie găsim o gamă largă de suplimente nutritive care se pot clasifica în funcție de compoziție și utilizarea terapeutică în:
  • vitamine și săruri minerale;
  • proteine pure sau sub formă de concentrate proteice, izolate proteice și hidrolizate proteice, aminoacizi și amestecuri ale acestora;
  • uleiuri alimentare considerate dietetice (de exemplu: uleiuri din germeni de semințe de cereale, uleiuri din ficat de pește) și acizi grasi polinesaturați esențiali;
  • fosfolipide - lecitine, cefaline, serinfosfatide, inozitolfosfatide;
  • fibre alimentare;
  • formule de lapte praf pentru copii;
  • produse pentru copii: cereale cu/fără lapte și/sau fructe;
  • îndulcitori sintetici alimentari;
  • produse pentru slăbit și pentru menținerea greutății corporale;
  • produse parabiotice: probiotice, prebiotice, simbiotice (alimente funcționale care reglează flora microbiană intestinală);
  • produse pentru sportivi care conțin vitamine, săruri minerale, proteine, hidrolizate proteice, aminoacizi, glucide ușor asimilabile, acizi grasi esențiali și alți nutrienți cu rol în susținerea efortului sportiv, în refacerea postefort, în dezvoltarea și menținerea masei musculare;
  • produse care se adresează tulburărilor de vedere;
  • produse pentru efect tonic.
Ca principiu de bază, un supliment nutritiv nu trebuie să prezinte efecte adverse sau proprietăți dăunătoare (bineînțeles, dacă se respectă modul de administrare și indicațiile lui), iar beneficiile lui pentru sănătate trebuie să fie mai mari decât riscurile.

Un studiu retrospectiv, European PlantLIBRA, cu privire la consumatorul de suplimente nutritive ce conțin extracte vegetale, pe o perioadă de 12 luni (2011-2012) a fost realizat în 6 țări din Europa: Finlanda, Germania, Italia, Spania, România și Marea Britanie (Garcia-Alvarez, 2014). Au fost incluși aproximativ 400 de indivizi din fiecare țară selectați din 2000 de persoane chestionate. Pentru România primele trei plante cele mai utilizate au fost: Ginkgo biloba, Aloe vera și Panax ginseng. În ceea ce privește cosumatorul român de suplimente alimentare, studiile estimează următoarele: o prevalență a utilizării de 18,8%; 30,5% din indivizi sunt tineri; 80,8% nu au urmat tratamente în ultimul an; 41,8% utilizează periodic suplimente alimentare (Garcia-Alvarez, 2014). Dintre români numai 2% (7 din 400) au raportat reacții adverse (Restani, 2016).

Interacțiunile dintre suplimentele nutritive și medicamente conduc adesea la pierderea eficacității terapeutice și/sau la creșterea toxicității. O bună înțelegere a mecanismelor de interacțiune dintre medicamente și principiile active din plante este esențială pentru evaluarea clinică a riscurilor și este vitală pentru practicienii din domeniul sănătății (medici, farmaciști) pentru a se asigura că utilizarea plantelor este sigură pentru pacient. În ciuda utilizării lor pe scară largă, riscurile asocierii suplimentelor nutritive cu medicamentele sunt greu de înţeles de către consumatori, deoarece aceștia se ghidează după premisa conform căreia ceea ce este natural este sigur (Na, 2015).

O provocare majoră pentru furnizorii de asistenţă medicală în ceea ce privește consilierea pacienţilor referitor la suplimente nutritive, este faptul că dovezile clinice ale interacţiunilor dintre medicamente şi suplimente nutritive pot fi ambigue şi uneori contradictorii (Suchard, 2004). De asemenea, există de multe ori în practică bariere privind identificarea dovezilor interacţiunilor suplimente nutritive-medicamente (Coxeter, 2004).

Dovezile disponibile pentru ghidarea practicanților în luarea deciziilor sunt complexe și constau într-o serie de surse, incluzând rapoarte spontane de caz sau studii in vivo privind interacțiunile medicamentoase la subiecții și pacienții sănătoși. În absența unor studii suplimentare riguroase pentru a evalua semnificația clinică a interacțiunilor dintre medicamente și plantele medicinale, o evaluare bazată pe dovezi a literaturii actuale este esențială pentru a ghida practicienii implicați în îngrijirea pacientului (Coxeter, 2004).

Atât pacienții, cât și medicii trebuie să fie educați cu privire la semnificația clinică a interacțiunilor dintre plante medicinale (Chen, 2012).

Interacțiuni între suplimentele alimentare și medicamente

Interacțiunile ce au loc între suplimentele alimentare și medicamente pot conduce la creșterea sau scăderea acțiunii farmacologice și a efectelor toxice. Interacțiunea unui medicament este definită ca fiind orice modificare dată de o substanță exogenă (alt medicament, plantă sau aliment) asupra acțiunii terapeutice, diagnostice sau oricărei alte acțiuni pe care o exercită medicamentul asupra organismului. În funcție de mecanism, interacțiunile medicamentoase sunt clasificate în 2 categorii:

  • Interacțiuni farmacocinetice care influențează absorbția, distribuția și metabolizarea substanței active
  • Interacțiuni farmacodinamice
Interacțiuni farmacocinetice

Absorbția

Poloholozidele mixte (gume și mucilagii) din produsele vegetale se absorb în procent mic în circulația sistemică. Procesul este întâlnit pentru Psyllium sp, Aloe sp, Lini semen (semințe de in) și Malvae sp (nalbă), care inhibă absorbția unor medicamente. Consecința e reprezentată de dispariția efectului terapeutic, prin două mecanisme: fixarea substanțelor active pe suprafața poliholozidelor sau formarea unui film protector la nivelul mucoasei tubului digestiv, scăzând astfel absorbția medicamentelor la nivel intestinal. Un astfel de exemplu sunt semințele de Psyllium care inhibă absorbția litiului (Mohammad Ismail, 2009).

Produsele vegetale cu antracenozide, Cassia sp, Rheum officinale (revent), Rhamnus purshianae, Aloe sp, acționează prin accelerarea tranzitului intestinal, cu consecință în scăderea absorbției intestinale a medicamentelor și astfel, scăderea acțiunii terapeutice (Mohammad, 2009). Pentru a evita acest tip de interacțiune, medicamentele trebuie administrate înainte cu o oră sau la 2 ore după ce suplimentele din plante au fost administrate (Fasinu, 2012).

Multe produse vegetale interacționează cu glicoproteina P (P-gp), care este un transportor de eflux. P-gp intestinală scade biodisponibilitatea orală și concentrațiile plasmatice ale unor medicamente, acționând sinergic cu izoenzimele CYP intestinale. P-gp inhibă traversarea de către substanța medicamentoasă a anumitor bariere (ex: bariera hematoencefalică). Inhibiția P-gp favorizează traversarea acestor bariere de către substanța medicamentoasă (Lee, 2006).

Un studiu din 2008 a evaluat efectele determinate de administrarea de Echinacea sau silimarină asupra farmacocineticii digoxinei, care este un cunoscut substrat pentru P-gp. Concluzia a fost că niciunul din produsele vegetale nu a interacționat cu digoxina. (Gurley, 2008).

Un alt studiu, publicat în 2016, a analizat influența inhibitorilor de P-gp din mai multe produse vegetale, cu posibilă acțiune în terapia cancerului. Produsele vegetale ce conțin flavonoide (Zuccagnia punctata, Ginkgo biloba, Ruta graveolens, Kaempferia galanga, Aesculus hippocastanum), alcaloizi (Corydalis yanhusuo, Lobelia inflate, Erythroxylum rotundifolium, Stephania cepharantha) și terpene (Zanthoxyli fructus, Glycyrrhizae radix) au dovedit, în urma cercetării, acțiune inhibitorie asupra P-gp, putând astfel influența absorbția medicamentelor anticanceroase (Jun, 2016).

Suplimentele alimentare ce conțin minerale (Ca, Fe, Al), pot împiedica absorbția unor antibiotice, cum este tetraciclina, prin formarea de chelați. Această interacțiune poate fi prevenită prin administrarea la distanță de 2 ore a suplimentelor față de antibiotic (Subhuti, 2000).

Distribuția

Salicilații din produse vegetale ca Salix sp (salcie) sau Filipendula ulmaria (crețusca) pot deplasa warfarina de pe proteinele plasmatice, determinând creșterea reacțiilor adverse ale acesteia. De aceea, această asociere trebuie evitată (Mohammad, 2009).

Metabolizarea

Cele mai multe interacțiuni de ordin farmacocinetic apar în etapa de metabolizare a medicamentelor. Cele mai multe enzime implicate în faza I de metabolizare a medicamentelor aparțin unui complex enzimatic, cunoscut sub denumirea generică de citocrom P450. Dintre acestea cele mai importante sunt subfamiliile CYP1A, CYP2C și CYP3A. Fiecare dintre aceste enzime metabolizează anumite medicamente și pot fi induse, dar și inhibate de anumite substanțe chimice (Chavez, 2006).

Subfamilia CYP1A

Această subfamilie este responsabilă de metabolizarea unor medicamente precum paracetamol, anticoagulante orale și cafeină. Studii clinice au raportat inhibiția CYP1A2 cu până la 36% de către suplimentele alimentare care conțin Echinaceea (Sprouse & van Breemen, 2016). Pe de altă parte, cu toate că studii non-clinice au demonstrat efectul inhibitor al bioflavonoidelor din Citru sp. asupra CYP1A2, studiile clinice nu au confirmat acest rezultat (Testa & Krämer, 2008).

Subfamilia CYP2C

Din această subfamilie, cei mai importanți reprezentați sunt CYP2C8, CYP2C9 și CYP2C19, care sunt responsabili de metabolizarea unor medicamente precum anticoagulantele orale, antiinflamatoare nesteroidiene, antidiabetice orale, etc. Un studiu clinic pe voluntari sănătoși care a presupus administrarea de omeprazol și un extract de Ginkgo biloba a arătat că transformarea omeprazolului în 5-hidroxiomeprazol a scăzut cu 67,5%. Autorii au elaborat ipoteza conform căreia extractul de Ginkgo biloba funcționează ca inductor enzimatic asupra CYP2C19 (Chavez, 2006).

Subfamilia CYP3A

Subfamilia CYP3A este responsabilă de metabolizarea a aproximativ 70% din medicamente cum ar fi: benzodiazepine, glicozide cardiotonice, antivirale, anticoagulante orale, etc.

Hypericum perforatum (sunătoarea) este unul din produsele vegetale care determină cele mai multe interacțiuni la asocierea cu diverse clase de medicamente. Acest lucru se explică prin activarea de către hiperforină a receptorului pregnan X, lucru care duce la inducția izoenzimei CYP3A4 (Lee, 2006).

Studii clinice au evidențiat reducerea concentrației de indinavir și nevirapin, două medicamente antiretrovirale (ARV) după administrarea concomitentă a acestora cu sunătoarea. Această asociere este des întâlnită deoarece depresia este frecvent prezentă în cazul pacienților infectați cu HIV. Prin folosirea unor extracte de sunătoare cu concentrație scăzută de hiperforină s-ar putea reduce interacțiunea dintre sunătoare și ARV, dar ar scădea și efectul antidepresiv al sunătoarei, acesta fiind dat tocmai de conținutul în hiperforină. În concluzie, pacienții infectați cu HIV trebuie să evite asocierea sunătoarei cu ARV (Lee, 2006). Un alt studiu clinic a demonstrat scăderea concentrației plasmatice de ciclosporină la administrarea concomitentă cu sunătoarea, cu reducerea efectului terapeutic al imunosupresorului, fiind înregistrate cazuri în care s-a produs rejecția organului transplantat (Colombo, 2014).

Dintre inductorii enzimatici ai CYP3A4 mai enumerăm: Glycyrrhiza glabra (lemn dulce), care a redus biodisponibilitatea orală a ciclosporinei (Colombo, 2014); Allium sativum (usturoi), care a redus semnificativ concentrația de saquinavir administrată unor pacienți infectați cu HIV (Lee, 2006) și Echinacea sp., care a redus concentrația serică de midazolam (Gorski, 2004).

Activitatea de inhibitor enzimatic a sucului de grapefruit a fost descoperită în 1980, când s-a observat că a crescut biodisponibilitatea felodipinei. Flavonele (naringenin) și furanocumarinele, componente ale sucului de grapefruit sunt inhibitori ai izoformei CYP3A4. Un studiu ulterior a demonstrat că acesta scade concentrația CYP3A4 intestinal, dar nu și forma hepatică a enzimei. Sucul de grapefruit crește biodisponibilitatea ciclosporinei, aceasta fiind metabolizată de ambele forme CYP3A4. S-a raportat creșterea concentrației plasmatice a ciclosporinei cu mai mult de 60% după aport de suc de grapefruit, creșterea fiind sesizată atunci când ciclosporina a fost administrată oral și nu i.v, în acord cu inhibiția formei intestinale și nu hepatice a CYP3A4 (Colombo, 2014).

Interacțiuni farmacodinamice

Dintre interacțiunile farmacodinamice supliment alimentar - medicament, cele mai importante sunt cele cu consecințe asupra coagulării sângelui.

În Statele Unite ale Americii, anticoagulantul cumarinic cel mai folosit este warfarina. În România acenocumarolul ocupă această poziție. Warfarina și acenocumarolul au același mecanism de acțiune și amândouă au indice terapeutic mic. Warfarina este intens studiată și monitorizată pentru că produce frecvent reacții adverse. Hemoragiile provocate de supradozarea anticoagulantelor, ca și accidentele trombotice determinate de subdozare, pot fi fatale. Hemoragii pot apărea și atunci când medicamentelor antitrombotice li se asociază alte produse care cresc riscul hemoragic. Multe suplimente din plante conțin substanțe cu acest risc.

Se consideră în prezent că cele mai multe reacții adverse produse de warfarină (ne referim la ea deoarece există mai multe date disponibile decât despre acenocumarol) sunt cauzate de interacțiunile acesteia cu produse medicinale din plante sau cu alimente (Gohil & Patel, 2007).

O meta-analiză a interacțiunilor dintre warfarină și principiile vegetale din 38 de plante medicinale a cuprins studii și rapoarte de caz publicate între anii 1993 și 2013 în limbile chineză și engleză, indexate în bazele de date EMBASE, MEDLINE, AMED, Cochrane Systematic Review Database, SciFinder. Meta-analiza a clasificat interacțiunile după mai multe criterii. După severitatea consecințelor, interacțiunile soldate cu sinergism au fost considerate majore (moarte, sângerări majore care au determinat stoparea tratamentului cu heparină), moderate (creșteri ale INR cu mai mult de 1,5 unități sau la valori peste 5, necesitând ajustarea dozei de warfarină), minore (creșteri ale INR nu mai mult de 5, fără a necesita modificări de doze), și nesemnificative. În funcție de tipul de dovezi care au documentat interacțiunea, interacțiunile au fost clasificate drept foarte probabile, probabile, posibile și îndoielnice. În cazul interacțiunilor foarte probabile și probabile autorii recomandă evitarea asocierii, iar pentru celelalte sunt de părere că se pot face numai cu monitorizarea parametrilor coagulării. Sumarul interacțiunilor dintre warfarină și plante susținute de dovezi clinice, așa cum este propus de autorii acestei recenzii, se regăsește în tabelul 1 (Ge & Zuo, 2014).

Tabel 1. Interacțiuni între diverse plante și warfarină. Consecințe clinice nedorite (Ge & Zuo, 2014)

Plantă care interacționează cu warfarina Consecințe clinice
Interacțiuni foarte probabile
Merișor (Vaccinium macrocarpon) Majore
Soia (Glycine max Merr.) Moderate
Sunătoare (Hypericum perforatum) Majore
Salvia chinezească Moderate
Interacțiuni probabile
Ghimbir (Zingiber oficinale Roscoe) Moderate
Angelica chinezească (Angelica sinensis) Moderate
Interacțiuni posibile
Mușețel (Matricaria recutita) Majore
Cannabis (Cannabis sativa L) Majore
Ginkgo (Ginkgo biloba) Majore
Usturoi (Allium sativum) Majore
Cătină (Lycium barbarum) Majore
Ginkgo biloba conține terpenoide și flavonoide. Acestea au efecte antiagregant plachetare și antitrombotice, care susțin utilizarea Ginkgo biloba în tulburări de circulație periferică (Leung & Wong, 2010). Ginkgo biloba este larg folosită și pentru stimularea memoriei, îmbunătățirea capacităților cognitive; unii autori raportează efecte antioxidante și neuroprotective (Weinmann, 2010).

Cel mai studiat extract din frunzele de Ginkgo biloba este cel convențional numit EGb 761. Acesta este un extract foarte concentrat și standardizat în conținutul total de flavonoide (kempferol) și de terpenoide (bilobalide și ginkgolide). Terpenoidele sunt antagoniști potenți ai factorului de activare plachetară (PAF). Din păcate, în multitudinea de produse conținând Ginkgo biloba existente pe piață, există destule care conțin extracte nestandardizate, care nu au profilul fitochimic al EGb 761 (Bone, 2008).

Literatura de specialitate documentează cazuri de sângerare asociată consumului de Ginkgo biloba. Din acest motiv, există riscul potențial de a favoriza hemoragiile și sângerarea spontană la asociere cu antiinflamatoare nesteroidiene sau cu antitrombotice precum heparina sau acidul acetilsalicilic. Pe de altă parte, treceri în revistă sistematice și meta-analize ale studiilor clinice randomizate care au folosit extracte standardizate de Ginkgo biloba nu au indicat un risc crescut de sângerare (Kellermann & Kloft, 2011). Este de aceea importantă cunoașterea nivelului dovezilor și a produselor destinate îngrijirii sănătății implicate. Seriile de cazuri raportate au o valoare de evidență mai mică decât studiile clinice controlate și meta-analizele. Cele mai multe cazuri de sângerare au fost asociate unor produse care nu conțineau extrase standardizate. Pe de altă parte, majoritatea studiilor clinice sunt făcute pe extracte standardizate (Bone, 2008).

Recomandarea generală pe care trebuie să o facă farmacistul referitor la Ginkgo biloba este legată de folosirea unor produse care să conțină extracte standardizate. Deoarece la acest moment informația științifică disponibilă nu poate exclude creșterea riscului de sângerare la asociere cu antitrombotice, surse bibliografice redutabile (Lexicomp® Drug Interactions – www.uptodate.com) și rezumatul caracteristicilor produselor cu Ginkgo biloba recomandă evitarea asocierii Ginkgo simultan cu antiinflamatoare nesteroidiene, heparină, anticoagulante orale tip warfarină sau antiagregante plachetare tip acid acetilsalicilic (ANMDM). Alte baze de date legate de interacțiuni medicament-supliment alimentar recomandă monitorizarea atentă a parametrilor hemostazei dacă se folosesc astfel de asocieri (www.medscape.com).

Usturoiul (Allium sativum) este o plantă medicinală larg folosită tradițional pentru proprietățile antimicrobiene, hipolipemiante, antihipertensive, stimulatoare ale sistemului imunitar. Studii clinice controlate au arătat că usturoiul poate reduce nivelurile de lipide plasmatice și că poate scădea riscul cardiovascular al pacienților, prin efectele lui antihipertensive și anticoagulante (Iciek, 2009). Usturoiul conține compuși cu sulf (alicină și aliină), flavonoide și isoflavonoide (nobiletină, quercetină, rutin, tangeretin), polizaharide, prostaglandine, saponine și terpene (citral, geraniol, linalool). Substanțele care se găsesc în usturoi au proprietăți antiagregante plachetare și anticoagulante și de aceea nu se recomandă utilizarea lor simultan cu alte antitrombotice (Chen, 2012).

Ginseng (Panax ginseng) este un supliment alimentar larg folosit în medicina tradițională chineză și nu numai. Utilizatorii săi îl administrează pentru proprietățile sale antihipertensive, antioxidative, neuroprotective, hipolipidemiante, stimulatoare imunitare, stimulatoare cognitive, regeneratoare ale ulcerelor sau anticanceroase (Chen, 2012). Principalele sale componente sunt ginsenozidele, sterolii și flavonoidele. Datorită potențialului de a interacționa cu anticoagulantele orale, nu se recomandă folosirea simultană. (Chen, 2012; Bone, 2008).

Studiu în farmacia de comunitate privind consumul suplimentelor alimentare în România

Am analizat modalitatea de eliberare a suplimentelor nutritive în farmacia de comunitate, pe baza unor chestionare care au evaluat mai mulţi parametri:

  • caracteristicile pacientului (vîrstă, sex);
  • tipul educaţiei: şcoală superioară,medie, gimnaziu;
  • modalitatea de recomandare: medic, farmacist, cunoştinţe, surse media: Radio, TV, presă scrisă;
  • antecedentele patologice ale pacientului şi medicaţia primită;
  • suplimentul/suplimentele nutritive eliberate;
  • rezultatul acestui tratament: îmbunătăţirea stării de sănătate, înrăutăţirea acesteia, nici o modificare;

Chestionarele au fost preluate de către farmacist, care a completat rubricile de interes. A fost evaluat un număr de 200 chestionare și s-a observat că un procent mai mare de femei decât de bărbaţi se tratează suplimentar cu aceste produse farmaceutice (figura 1).


Figura 1. Repartiţia pacienţilor intervievaţi în funcţie de sex

Pacienţii intervievaţi (figura 2) prezentau de regulă polipatologie (afecţiuni la nivelul diverselor aparate şi sisteme). Realizând o analiză a afecţiunilor pentru care aceştia s-au prezentat în farmacia de comunitate, se observă că patologia cardiovasculară se află pe primul loc: 33,5%. Se remarcă faptul că un procent important de pacienţi prezintă afecţiuni digestive (17,2%), reumatice (15,4%), SNC (11,5%) şi diabet zaharat (9,1%).


Figura 2. Frecvenţa patologiei(ilor) în populaţia intervievată

Pentru un procent de peste 20% dintre pacienţi se observă că sursa de informare a fost fie medicul, fie farmacistul. Se poate observa însă că automedicaţia cu suplimente nutritive se face prin informaţii primite de la cunoştinţe sau din sursele media (figura 3).


Figura 3. Surse de informare a pacienţilor intervivaţi în privinţa tratamentului cu suplimente nutritive

Conform rezultatelor analizate, tratamentul cu aceste produse farmaceutice a adus îmbunătăţiri ale stării de sănătate pentru un procent de 60,5% pacienţi. Cu toate că aceştia au declarat o relativă eficienţă a produselor consumate, trebuie să observăm faptul că toţi pacienţii aveau un tratament de bază alopat. Un procent mare de pacienţi (39%) au declarat că nu au observat nici o influenţă asupra stării de sănătate în urma automedicaţiei cu suplimente.
Deşi din punct de vedere al afecţiunilor pacienţilor, bolile cardiovasculare ocupă primul loc, eliberarea de suplimente nutritive s-a făcut în special pentru patologia din sfera digestivă şi hepatică (figura 4).

Produsele cu efect antidiabetic şi antireumatic ocupă de asemenea un loc important în utilizare. Stările de tensiune nervoasă, insomnie, beneficiază la această categorie de tratament de o atenţie deosebită din partea pacienţilor.


Figura 4. Frecvenţa consumului diverselor suplimente nutritive

Aşa cum este redat în figura de mai sus, omega 3 (14,75%) şi produsele care conţin vitamine şi minerale (9,75%) ocupă un loc important în preferinţele pacienţilor români.

Diabetul zaharat, patologie în plină ascensiune, beneficiază de o paletă largă de produse care conţin amestecuri de plante cu potenţial hipoglicemiant. Frecvenţa de prescriere a acestor produse este de 6,25%, egală cu a suplimentelor nutritive care conţin Gingko biloba, vasodilatator cerebral. Se poate observa că şi afecţiunile hepatice antrenează eliberarea unui procent important de produse: Liv52, Silimarină, Essentiale (12,85%).

Concluzii

Utilizarea suplimentelor nutritive care conţin amestecuri de plante, vitamine, minerale etc. ocupă un loc din ce în ce mai important ca şi terapie alternativă. Numărul produselor utilizate de către pacienţi este în continuă creştere în întreaga lume, deşi studiile non clinice sau clinice care susţin eficacitatea şi siguranţa acestora sunt extrem de puţine.

Varietatea suplimentelor nutritive ambalate şi condiţionate în forme atrăgătoare dar şi reclama realizată prin sursele media (TV, radio, presă scrisă) conduc la o automedicaţie care poate deveni dăunătoare. Automedicaţia realizată la îndemnul unor cunoştinţe sau prieteni neavizaţi în domeniul sănătăţii poate genera apariţia unor interacţiuni medicament - supliment nutritiv, extrem de severe, care vor pune în pericol sănătatea şi calitatea vieţii pacienţilor.

Ţinând cont de potenţialele interacţiuni medicamentoase prezentate anterior şi de faptul că în general pacienţii prezintă polipatologie şi polimedicaţie, implicarea farmacistului în consilierea utilizării acestor produse ar trebui să fie un punct prioritar al asistenţei farmaceutice în comunitate.

Bibliografie

1. Bone K. Potential interaction of Ginkgo biloba leaf with antiplatelet or anticoagulant drugs: What is the evidence? . Mol. Nutr. Food Res. 2008;52:764-771
2. Chavez ML, Jordan MA, Chavez PI. Evidence-based drug–herbal interactions. Life sciences, 2006;78(18): 2146-2157
3. Chen X, Sneed K, SY P, Cao C, Kanwar J, Chew H. Herb-Drug Interactions and Mechanistic and Clinical Considerations. Current Drug Metabolism. 2012;13 (5), 640-651
4. Colombo D, Lunardon L, Bellia G. Cyclosporine and herbal supplement interactions. J Toxicol. 2014; 2014:145325
5. Coxeter PD, McLachlan AJ, Duke CC, Roufogalis BD. Herb-drug interactions: an evidence based approach. Curr Med Chem. 2004;11(11): 1513-1525
6. Fasinu PS, Bouic PJ, Rosenkranz B. An Overview of the Evidence and Mechanisms of Herb–Drug Interactions. Front Pharmacol. 2012;3: 69
7. Garcia-Alvarez A, Egan B, de Klein S, Dima L, Maggi FM, Isoniemi M, Ribas-Barba L, Raats MM, Meissner EM, Badea M, Bruno F, Salmenhaara M, Milà-Villarroel R, Knaze V, Hodgkins C, Marculescu A, Uusitalo L, Restani P, Serra-Majem L. Usage of plant food supplements across six European countries: findings from the PlantLIBRA consumer survey. PLoS One. 2014 Mar 18;9(3):e92265
8. Ge B, Zuo Z. Updates on the Clinical Evidenced Herb-Warfarin Interactions. Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine, 2014; 2014: 957362
9. Gohil K, Patel JA. Herb-drug interactions: a review and study based on assessment of clinical case reports in literature . Indian Journal of Pharmacology. 2007;39 (3): 129-139
10. Gorski JC, Huang SM, Pinto A, Hamman MA, Hilligoss JK, Zaheer NA, Desai M, Miller M, Hall SD. The effect of echinacea (Echinacea purpurea root) on cytochrome P450 activity in vivo. Clin Pharmacol Ther. 2004;75(1): 89-100
11. Gurley BJ, Swain A, Williams KD, Barone G, Battu SK Gauging the clinical significance of P-glycoprotein-mediated herb-drug interactions: Comparative effects of St. John's wort, echinacea, clarithromycin, and rifampin on digoxinpharmacokinetics. Mol Nutr Food Res. 2008;52(7): 772-779
12. Iciek M, Kwiecien I, Wlodek L. Biological properties of garlic and garlic-derived organosulfur compounds. 2009;3: 247-265
13. Jun Yu, Peng Zhou, James Asenso, Xiao- Dan Yang, Chun Wang, Wei Wei. Advances in plant-based inhibitors of P-glycoprotein. Journal of Enzyme Inhibition and Medicinal Chemistry. 2016;31(6): 867-881
14. Kellermann A, Kloft C. Is There a Risk of Bleeding Associated with Standardized Ginkgo biloba Extract Therapy? A Systematic Review and Meta-analysis. Pharmacotherapy. 2011; 31(5):490-502
15. Lee LS, Andrade AS, Flexner C. Interactions between natural health products and antiretroviral drugs: pharmacokinetic and pharmacodynamic effects. Clinical Infectious Diseases, 2006;43(8): 1052-1059
16. Leung K, Wong A. Pharmacology of ginsenosides: a literature review. Chin. Med. 2010; 5(20)
17. Mohammad IMY. Herb-drug interactions and patient counseling. International Journal of Pharmacy and Pharmaceutical Sciences, 2009;1(1): 159-169
18. Na DH, J HY, Park EJ, Kim MS, Liu KH, Lee HS Evaluation of metabolism-mediated herb-drug interactions Arch Pharm Res. 2011 Nov;34(11): 1829-1842
19. Restani P, Di Lorenzo C, Garcia-Alvarez A, Badea M, Ceschi A, Egan B, Dima L, Lüde S, Maggi FM, Marculescu A, Milà-Villarroel R, Raats MM, Ribas-Barba L, Uusitalo L, Serra-Majem L. Adverse Effects of Plant Food Supplements Self-Reported by Consumers in the PlantLIBRA Survey Involving Six European Countries. PLoS One. 2016 Feb 29;11(2): e0150089
20. Sprouse AA, van Breemen RB. Pharmacokinetic Interactions between Drugs and Botanical Dietary Supplements. Drug Metab Dispos. 2016 Feb; 44(2): 162-171
21. Subhuti D. An introduction to Chinese herbs, Institute for Traditional Medicine, Portland, http://www.itmonline.org/
22. Suchard JR, Suchard MA, Steinfeldt JL. Physician knowledge of herbal toxicities and adverse herb-drug interactions. Eur J Emerg Med. 2004;11(4): 193-197
23. Szyszkowska B, Łepecka-Klusek C, Kozłowicz K, Jazienicka I, Krasowska D. The influence of selected ingredients of dietary supplements on skin condition. Advances in Dermatology and Allergology/Postȩpy Dermatologii i Alergologii. 2014;31(3): 174-181
24. Testa B and Krämer SD. The biochemistry of drug metabolism–an introduction: part 4. Reactions of conjugation and their enzymes. Chem Biodivers 2008;5: 2171-2336
25. Weinmann S, Roll S, Schwarzbach C, Vauth C, Willich SN. Effects of Ginkgo biloba in dementia: systematic review and meta- analysis. BMC Geriatr. 2010; 10: 14-26
26. *** Bilobil. Rezumatul Caracteristicilor Produsului, Ultima actualizare aprilie 2016
27. *** Dietary Supplement Health and Education Act of 1994
28. *** Dietary Supplements Drug Metab Dispos, 2016;44: 162-171
29. *** Directive 2002/46/EC of the European Parliament and of the Council of 10 June 2002 on the approximation of the laws of the Member States relating to food supplements (http://data.europa.eu/eli/dir/2002/46/oj)
30. *** Legea nr. 57/2002 pentru aprobarea OUG nr. 97/2001 privind reglementarea producției, circulației și comercializării alimentelor publicat în Monitorul Oficial nr 37/31.01.2002
(http://www.legex.ro/Legea-57-2002-29702.aspx)
31. *** Raport Euromonitor. Vitamins and Dietary Supplements in Romania, Oct 2016
(http://www.euromonitor.com/vitamins-and-dietary-supplements-in-romania/report)
32. *** Vitamins and Dietary Supplements (VDS): Trends and Prospects 2017, Mar 2017
(http://www.euromonitor.com/vitamins-and-dietary-supplements-vds-trends-and-prospects-2017/report)
Farm. Marian Pana
punctul pe i

Am exercitat profesia de farmacist in doua farmacii de spital, intr-o farmacie comunitara, am fost cadru didactic universitar, am fost antreprenor (chiar de succes) si am activat in diverse pozitii intr-o multinationala. Vreme de multi ani si in activitati legate de domeniul farmaceutic.

Dar am decis sa ma implic in activitatea Colegiului Farmacistilor din Romania. Exact dupa 20 ani de cand am fost ales -atunci- in Consiliul Colegiului Farmacistilor din Bucuresti.

Sunt convins ca sunt mai “copt” acum iar experienta si expertiza acumulata in toti acest ani imi vor fi de folos.
Cand eram tanar am fost surprins sa constat o implicare, mai degraba, slaba in activitatea organismului profesional. Trebuie sa remarc ca implicarea farmacistilor e si mai firava acum ...
raport pharma



Conform rezultatelor studiului Pharma & Hospital Report, Cegedim estimează că în perioada iulie 2016 – iunie 2017, volumul medicamentelor eliberate către pacienţi în România a fost de 561,0 milioane cutii, în creştere cu 5,4% ...
Univers pharma
STIRI
RAPORT PHARMA
AMFITEATRU