Legenda urbană spune că pacientul intră în farmacie și cere o cutie de Augmentin, iar farmacistul, fără a clipi, îi răspunde senin: „Câte cutii?” Este doar un mit, desigur, pentru că antibioticele se eliberează numai pe bază de prescripție medicală. Sau cel puțin așa mi-ar plăcea să cred. Totuși, această „legendă” poate fi corelată o realitate dureroasă, România e campioana Uniunii Europene la consumul excesiv de antibiotice. Și deși tratamentele cu antibiotice sunt esențiale pentru combaterea infecțiilor bacteriene, abuzul acestora ne aduce pas cu pas mai aproape de o criză sanitară globală din cauza rezistenței bacteriene.

În ianuarie 2024, Ministerul Sănătății a emis Ordinul nr. 63/2024, care reglementează metodologia de monitorizare a prescrierii și eliberării antibioticelor și antifungicelor de uz sistemic. Ordinul introduce o excepție interesantă: în cazuri de „urgență”, farmaciile pot elibera anumite antibiotice fără rețetă, acoperind o doză de 72 de ore, cu o declarație pe propria răspundere a pacientului. Ulterior, termenul a fost redus din păcate la 48 de ore prin Ordinul nr. 183/2024, publicat în Monitorul Oficial pe 22 ianuarie 2024.

Personal cred, că un termen de 72 de ore ar fi fost mult mai rezonabil decât cel de 48 de ore. Imaginați-vă un pacient dintr-o zonă rurală care ajunge la farmacie vineri dimineață și primește antibioticul pentru 48 de ore conform legii. Dacă farmacia e închisă sâmbătă și duminică, iar medicul de familie consultă abia luni după-amiază, acel pacient rămâne fără tratament pentru o perioadă mai lungă decât cele 48 de ore stabilite. E doar un exemplu nefericit, însă e o realitate frecventă în România, unde există încă multe localități descoperite în privința serviciilor medicale. Și mai e o problemă, după ce pacientul a luat doza pentru 48 de ore, este posibil să înceapă să se simtă mai bine și să considere că o vizită la medicul de familie nu mai este necesară. Așa se ajunge la întreruperea tratamentului înainte de finalizare, lucru care nu doar că subminează eficiența antibioticelor, dar crește și riscul de rezistență bacteriană.

Ordinul include prevederea pentru eliberarea de antibiotice în cazuri de urgență, însă definiția „urgenței” e lăsată la interpretarea farmaciștilor, ceea ce poate duce la decizii neuniforme. De asemenea, nu toate antibioticele sunt disponibile în regim de urgență; există o listă restrânsă de aproximativ 20 de antibiotice de primă linie, considerate esențiale pentru infecțiile obișnuite. În cazul în care un pacient are nevoie de un antibiotic din afara listei, farmaciștii trebuie să îl îndrume către unitățile sanitare pentru evaluare și tratament. Ordinul nu include, însă, campanii de informare pentru pacienți privind riscurile unei utilizări necorespunzătoare a antibioticelor. Fără astfel de inițiative educative, mulți pacienți ar putea continua să întrerupă tratamentele sau să ceară antibiotice atunci când nu sunt necesare, perpetuând problema rezistenței antimicrobiene.

Nu am auzit niciodată o legendă urbană în care pacientul intră în farmacie și cere o cutie de Xanax, iar farmacistul îi întinde pastilele fără să clipească. Și sunt convins că asemenea cazuri sunt extrem de rare – mult mai rare decât în cazul antibioticelor. Poate nici nu există. De ce? Pentru că regulile sunt respectate mai strict la medicamentele cu efect psihoactiv, tocmai datorită riscului ridicat de abuz și dependență.

Tot mai des însă vedem în media cazuri de șoferi opriți de poliție și testați pozitiv pentru droguri, iar unii dintre aceștia sunt, de fapt, sub tratament medical – poate cu benzodiazepine, prescrise pentru anxietate sau insomnie, ori cu codeină, utilizată ca analgezic sau antitusiv. În multe cazuri, testele rapide pot da rezultate fals pozitive, iar acest lucru, combinat cu interpretările rigide ale legii, poate duce la abuzuri. Testele rapide folosite de poliție sunt concepute pentru a detecta prezența unei substanțe, dar nu pot întotdeauna să facă diferența între concentrațiile mici, rezultate din consumul terapeutic, și cele mai mari, asociate abuzului.

Legea nr. 339/2005 reglementează regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope în România. Scopul legii este de a controla producerea, deținerea, utilizarea și circulația substanțelor cu potențial de abuz și dependență, stabilind listele de substanțe și preparate aflate sub control, clasificate în funcție de riscul și utilizarea lor, și definește condițiile de eliberare, utilizare și sancțiunile pentru nerespectarea regimului legal.

În decembrie 2023, Ministerul Sănătății a emis Ordinul nr. 4169, publicat în Monitorul Oficial nr. 1146 din 19 decembrie 2023, prin care a fost aprobată lista preparatelor ce conțin substanțe stupefiante și psihotrope, conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 339/2005. Ordinul include, printre altele, combinații fixe de medicamente care conțin codeină, precum Brufen Plus 400 mg/30 mg (ibuprofen/codeină), Paradoren 500 mg/30 mg și Paradoren 500 mg/60 mg, Ultracod 500 mg/30 mg (paracetamol/codeină). Această reglementare a fost introdusă ca o măsură de control pentru a preveni utilizarea recreativă a combinațiilor de medicamente cu codeină. Totuși, se remarcă faptul că alte combinații fixe cu codeină, având o concentrație mai mică (de exemplu, 10 mg per comprimat), nu necesită prescripție specială. Acest aspect poate genera interpretări, având în vedere că produse de acest tip sunt disponibile pe piață fără restricții majore, iar utilizatorii cu cunoștințe minime de chimie ar putea extrage codeina în scop recreativ.

De asemenea, în lista aprobată prin Ordinul nr. 4169 este inclus și Extraveralul, un medicament care conține un combinat de extract de valeriană și fenobarbital. Extraveralul a fost utilizat de-a lungul timpului pentru proprietățile sale sedative și calmante, fiind prescris în cazuri de anxietate, tulburări de somn și alte afecțiuni care necesită un efect sedativ. Acesta a dispărut de pe piața de medicamente pentru o perioadă, generând îngrijorări în rândul pacienților care utilizau acest medicament. Această absență s-a datorat, probabil, și modificărilor legislative și cerințelor de reglementare mai stricte privind medicamentele ce conțin fenobarbital.

Ordonanța nr. 42/2024 aduce modificări semnificative și completări la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, reflectând eforturile autorităților de a adapta legislația la realitățile actuale și de a include substanțe și combinații de medicamente cu potențial de abuz, chiar dacă acest potențial variază în intensitate.

O schimbare importantă vizează Anexa la lege, unde Tabelul III a fost extins prin introducerea unei noi secțiuni denumite „Preparate aflate sub control național”. În această secțiune a fost inclus tramadolul, un analgezic opioid frecvent utilizat în gestionarea durerilor moderate până la severe. Deși tramadolul are un potențial de abuz mult mai scăzut comparativ cu alte opioide, creșterea cazurilor de utilizare necorespunzătoare a condus la includerea sa pe lista substanțelor controlate.

În cadrul secțiunii „Plante și substanțe aflate sub control național” au fost adăugate două noi substanțe: cinolazepam și zopiclona. Zopiclona, un sedativ-hipnotic din clasa medicamentelor „Z”, este folosită în tratamentul insomniei și altor tulburări de somn. Deși zolpidemul, un alt medicament din această categorie, era deja prezent în Tabelul III, zopiclona nu fusese inclusă până acum, probabil datorită potențialului său de dependență considerat mai scăzut.

Cinolazepamul, o benzodiazepină utilizată în tratamentul anxietății și insomniei, a fost de asemenea introdus în Tabelul III. Aceasta era singura benzodiazepină care nu se afla pe lista substanțelor controlate, situație ce s-ar putea explica prin faptul că, la momentul reglementării inițiale a Legii nr. 339, cinolazepamul nu era disponibil pe piața românească de medicamente.

Faptul că, de-a lungul anilor, aceste liste au rămas neschimbate nu poate fi privit drept un lucru pozitiv. Totuși, putem spune că o astfel de actualizare, chiar întârziată, este preferabilă unei lipse totale de acțiune. Într-o lume în continuă schimbare, unde noi substanțe apar pe piață, iar modelele de consum și abuz evoluează, revizuirea periodică a listelor de medicamente psihotrope și stupefiante ar trebui să devină o practică esențială.

Este lăudabil că autoritățile au început să aducă modificări necesare și să îmbunătățească legislația privind controlul medicamentelor cu risc de abuz. Ordinul Ministerului Sănătății nr. 63/2024, precum și modificările aduse de Ordonanța nr. 42/2024 la Legea nr. 339/2005, reprezintă pași înainte în adaptarea legislației la provocările contemporane. Faptul că s-au implementat măsuri de reglementare pentru antibiotice și substanțe cu potențial psihoactiv reflectă o direcție responsabilă și necesară.

Inițiativele recente demonstrează o conștientizare a problemelor, însă ele trebuie însoțite de un efort constant de actualizare și de o strategie pe termen lung. Doar prin revizuirea periodică și aplicarea consecventă a acestor reglementări, împreună cu educația publicului și o clarificare riguroasă a definițiilor legislative, vom putea aborda eficient amenințarea tot mai mare a abuzului de medicamente și a rezistenței antimicrobiene.

Și cine știe, poate într-o zi legenda urbană va spune că pacienții intră în farmacie și cer antibiotice, iar farmacistul răspunde amuzat: „Sigur, dar doar după ce treci testul despre utilizarea corectă a lor!”. Sau poate vom auzi o altă legendă urbană, în care pacientul cere un anxiolitic fără rețetă, iar farmacistul, cu un zâmbet larg, îi răspunde: „Sigur, dar doar dacă poți rezolva acest puzzle fără să te stresezi!”.

Prof.dr. Gabriel Hancu
Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Tîrgu Mureș
Facultatea de Farmacie, Disciplina Chimie farmaceutică