Este o problemă aprig discutată, foarte disputată și care naște aiurea -în opinia mea- polemici. Ar trebui să ne consumăm energia și să ne concentrăm atenția pe subiectele care -chiar- contează.

Plătim CASS (contribuția de asigurări sociale de sănătate) ca să finanțăm sistemul public de sănătate, să fim asigurați și să beneficiem de servicii medicale.

Totul devine simplu și clar privind numărul de contributori când analizezi cifrele și dorești -cu adevărat- să înțelegi despre ce este vorba. Fără volute și bla-bla-uri.....

Din Cuvânt Înainte al raportului (articol scris recent de subsemnatul „Despre raportul CNAS pe anul 2025”); CNAS = Casa Națională de Asigurări de Sănătate:

„Dacă ar fi să descriem foarte succint anul 2025 din perspectiva responsabilității gestionării sistemului de asigurări sociale de sănătate, acesta poate fi definit ca anul măsurilor necesare menite să corecteze dezechilibre acumulate în timp, chiar dacă unele dintre acestea au fost percepute drept dificile de către anumite categorii populaționale.

Unul dintre cele mai evidente dezechilibre care a necesitat corecție a fost cel dintre numărul asiguraților plătitori de contribuții și cel al persoanelor scutite de la plată. Sustenabilitatea unui sistem contributiv are la bază echilibrul dintre numărul contribuabililor și cel al beneficiarilor de servicii medicale, însă, la finalul anului 2024, sistemul a ajuns într-o situație în care aproximativ 6,3 milioane de asigurați contribuiau, în timp ce peste 10 milioane beneficiau de servicii medicale în baza unor scutiri. În același timp, alte mecanisme, precum plata indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate, au generat presiuni suplimentare asupra sustenabilității financiare.

Măsurile adoptate în acest an își vor produce pe deplin efectele în perioada următoare. Dincolo de datele statistice, esențial rămâne obiectivul fundamental al sistemului: asigurarea accesului echitabil la servicii medicale de calitate pentru toți asigurații.

Anul 2025 marchează nu doar un moment de ajustare, ci o bornă a unui nou început – începutul unei reforme necesare a sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Dincolo de cifre și măsuri, rămâne esențial obiectivul fundamental: construirea unui sistem mai echilibrat, mai predictibil, mai eficient și mai aproape de nevoile reale ale oamenilor.”.

Un pas corect îl reprezintă -în opinia mea- creșterea numărului de contributori. Ar fi de dorit ca pentru categoriile care rămân în continuare exceptate (de ex. copii) să fie transferată suma de bani care acoperă o contribuție minimă (probabil, CASS la salariul minim brut pe anul respectiv) pentru fiecare persoană exceptată.”

Nu putem rezista cu un sistem de asigurări sociale de sănătate din România care a funcționat cu un pic peste 6 milioane de contributori până-n anul 2024 (inclusiv) și care susținea costurile pentru restul cetățenilor. Nu era o fundație adecvată, deci nu aveam o construcție solidă și riscam prea mult. Altfel spus, peste 6 milioane de cetăteni plăteau CASS, dar beneficiau încă 10 milioane de asigurati fără plata contribuției și în jur de 4 milioane de neasigurați:

În decursul anului 2025 a crescut semnificativ numărul de contributori (plătitori), adică se efectuază plata CASS:

• pentru pensionarii cu pensii mai mari de 3,000 lei
• pentru persoanele din anumite domenii prin eliminarea facilităților fiscale sectoriale din: construcții, agricultură și industria alimentară
• prin aplicarea de reguli noi pentru persoanele cu activități independente (PFA), drepturi de autor sau dividende,

De exemplu -în primăvara acestui an- am înțeles că erau 1,78 milioane de pensionari cu pensii mai mari de 3,000 lei -din totalul de 4,68 milioane de pensionari-, iar încasările de la aceștia la FNUASS (fondul național de asigurări sociale de sănătate) vor reprezenta o sumă de peste 5 miliarde lei pentru anul 2026 (site CNAS).

Iată ce spune raportul “Transparența banilor din sistemul medical romănesc”, ed. a II-a, publicat în acest an:

“Este important de subliniat că CASS nu reprezintă un impozit, ci o contribuție destinată

finanțării serviciilor de sănătate.

În acest context, ideea frecvent invocată conform căreia „pensionarii au contribuit deja” nu este aplicabilă în cazul CASS. Spre deosebire de contribuțiile sociale pentru pensii (CAS), care au un caracter acumulativ și se bazează pe un contract între generații, contribuțiile de sănătate au un caracter curent, fiind destinate acoperirii riscului imediat de boală și necreând drepturi viitoare.

Prin urmare, pensionarii nu au un „drept câștigat” la scutirea de CASS, în condițiile în care

reprezintă una dintre principalele categorii beneficiare ale sistemului. Aplicarea unui plafon de 3.000 RON pentru contribuția pensionarilor, introdus în 2025, a redus baza de contributori cu aproximativ 3 milioane de persoane și a generat o inechitate în raport cu salariații cu venituri similare.

De exemplu, pentru obținerea unui venit net de aproximativ 3.850 RON, un salariat trebuie să aibă un salariu brut de aproximativ 6.581 RON, fiind supus integral contribuțiilor sociale, inclusiv CASS, ceea ce evidențiază diferențele de tratament fiscal între categorii de venituri.

Introducerea pensionarilor în baza de plată a CASS prin Legea 141/2025 a reprezentat o măsură firească și necesară, întrucât contribuția la sănătate nu are caracter acumulativ, ci finanțează consumul curent de servicii medicale, iar accesul la sistem trebuie susținut de o participare cât mai largă la finanțare.

Totuși, măsura a fost implementată doar parțial, prin introducerea plafonului de 3.000 RON, ceea ce a condus la menținerea în afara bazei de contributori a milioane de pensionari cu venituri sub acest prag. În același timp, pensionarii cu venituri peste 3.000 RON contribuie doar pentru suma care depășește plafonul, ceea ce generează o inechitate evidentă în raport cu salariații.

Diferența devine clară în cazul unor venituri similare. Pentru o pensie de 4.050 RON,

contribuția CASS se aplică doar la diferența de 1.050 RON peste plafon, rezultând o contribuție de aproximativ 105 RON. În schimb, pentru un salariu brut de 4.050 RON (salariul minim pe economie), contribuția CASS se aplică la întreaga bază, fiind de aproximativ 375 RON, la care se adaugă și celelalte contribuții sociale și impozitul pe venit, rezultând un venit net de aproximativ 2.574 RON.

Astfel, pentru același nivel al venitului brut, salariații contribuie de peste 3 ori mai mult la sănătate decât pensionarii, ceea ce evidențiază o diferență semnificativă de tratament fiscal între categorii și o limitare a principiului de echitate în cadrul sistemului.”

Vor fi unii care vor dori să existe destule categorii de exceptati (pe lângă copii) de la plata CASS, dar să fie asigurați. Pot fi de acord -dacă sunt bani suficienți-, dar numai cu condiția plăților lunare pentru aceștia din bugetul statului către CNAS. În opinia mea, ar fi corect ca plata CASS să fie la nivelul salariului minim brut (4,325 lei) pe anul 2026, adică o sumă de 413 lei pentru fiecare persoană. De exemplu, dacă se dorește -prin efectul unor acte legislative- să fie 5 milioane de persoane exceptate (pe lângă copii) de la plata CASS care se traduce printr-o sumă anuală de peste 20 miliarde lei, înseamnă să fie transferată lunar suma de 1,7 miliarde lei din bugetul statului către CNAS.

Oricum, ar trebui transferată din bugetul statului către CNAS o sumă anuală de cel puțin 10 miliarde lei pentru copiii noștri (3,67 milioane de copii sub 18 ani cf. INS = Institutul Național de Statistică).

Matematic, nu are cum să reziste FNUASS la două constrângeri majore aplicate simultan:

• subfinanțarea cronică a sistemului de sănătate
• multe categorii de exceptați de la plata CASS, dar asigurați.