Devine din ce în ce mai dificil să trăim normal într-o lume volatilă, care pare să-și cam fi pierdut reperele care altădată păreau imuabile... România s-a confruntat tot timpul cu probleme și crize, dar nu e o consolare pentru noi faptul că multe alte țări (dintre care unele la care ne uitam cu jind acum 20-30 ani) dau semne evidente de oboseală, dezechilibru sau chiar crize în toată regula.

Dar acest articol nu este despre perspectiva europeană, deși o să revenim la aceasta pe finalul articolului. Este despre ce putem face și ce putem aștepta noi, farmaciștii din România, care ne confruntam cu probleme serioase încă de când țara părea s-o ducă din ce în ce mai bine. Faptul că în ultimele două săptămâni am fost la două manifestări la care s-a vorbit mult despre farmacie și farmacist contribuie probabil la starea mea actuală, pe care încerc să mi-o clarific și prin scrierea acestui articol.

Problemele farmaciilor și farmaciștilor sunt multe și majoritatea sunt cunoscute de membrii breslei noastre. O descriere sumară a acestora ar putea fi următoarea: cei care câștigau mult se miră că nu mai câștigă la fel, cei care câștigau mediu se agită pentru că nu mai câștigă decât puțin, iar cei ce câștigau mai puțin se stresează că s-ar putea să nu mai câștige nici puținul care oricum nu prea le mai ajungea. La acestea se adaugă celelalte probleme – unele foarte serioase – din domeniul medicamentului, care influențează direct și negativ situația farmaciilor și farmaciștilor.

Scenele și scenetele care au precedat instalarea unui guvern cu drepturi depline s-ar putea să nu fie decât preambulul la ce urmează. Situația actuală a României este rezultatul logic al unui șir de greșeli și omisiuni din trecut. Recunoașterea faptului că țara este într-o situație grea nu poate fi amânată la nesfârșit, iar redresarea ei nu poate fi realizată fără recunoașterea adevărului și fără a pune în practică soluții viabile, echitabile și sustenabile.

Exact la fel este și cu profesia de farmacist. Dincolo de situațiile și opiniile individuale, pe care le cunoaștem și – până la un punct – le acceptăm, trebuie să răspundem la întrebările impuse de viitor, dincolo de animozitățile și antipatiile trecutului și prezentului, iar ca să răspundem la aceste întrebări nu putem să evităm adevărul și nu putem să nu ținem seama de faptul că soluțiile trebuie să fie pentru toți și că trebuie să reziste în timp.

În Parlamentul României, la nivelul ambelor camere, s-au demarat două inițiative de dezbatere și de propuneri de modificare legislativă pentru domeniul farmaceutic. Faptul este de salutat, așa cum este de presupus că va fi un proces anevoios și de oarecare durată. Personal nu cred că rezultatele vor fi influențate prea mult de nevoile și așteptările farmaciștilor, ci de nevoile extinse ale pacienților, cărora farmacistul le este și le-ar putea fi și mai de folos. În acest sens, perspectiva de a fi tratați doar cei care au bani (o abordare mai degrabă americană) nu poate fi acceptată, iar abordarea europeană de solidaritate socială, cea de a avea grijă de toți, este o abordare pe care o îmbrățisăm.

Pentru a rezolva problemele farmaciștilor, prima întrebare la care trebuie răspuns corect este ”Care este rolul farmaciei? Este farmacia o componentă importantă a sistemului de îngrijiri de sănătate din România sau este un «magazin specializat în vânzarea de medicamente», așa cum deseori este tratată?” La această întrebare nu s-a răspuns clar până acum, cel puțin din partea factorilor de decizie. Dar la întrebare trebuie să răspundă la fel de clar și toți membrii comunității farmaceutice, atât prin reprezentare adecvată în diversele situații în care aceasta este necesară, cât și prin activitatea de zi cu zi.

Ca un optimist din fire ce sunt, simt că adie vântul schimbării și că ne apropiem de răspunsul corect privind farmacia. Iar ca să mă fac mai bine înțeles, vă întreb de ce, dacă farmacia ar fi doar un «magazin», Facultatea de Farmacie e la UMF și nu la ASE și de ce Direcția Farmaceutică ține de Ministerul Sănătății și nu de Ministerul Economiei și Comerțului.