Gala Farmacistilor
De ce un continuum antreprenorial?

Data: 12/06/2019
orizonturi

Dr. Madlen Şerban,
expert politici publice în domeniul educaţiei şi al dezvoltării captalului uman,
fost director al ETF (www.etf.europa.eu)


Economia secolului XXI este în căutarea unei forțe de muncă mai flexibilă și mai inovatoare, capabilă să facă faţă provocărilor globalizării, inclusiv impactului dinamicii noilor tehnologii şi al crizelor economice neprevăzute asupra profilului de competenţe dezirabil. În această logică, sunt analizate, de multe ori, rolul şi contribuţia educaţiei şi formării profesionale. Accentul este, in primis, asupra ocupabilităţii şi a politicilor de ocupare a forței de muncă. Nu este oare prea reductionist?

O analiză mai amplă, şi mai ales riguroasă, obligă la contextualizarea ocupabilităţii în ceea ce literatura consemnează a fi angajabilitatea. Fără a dezvolta in extenso tema, facem precizarea că în cazul angajabilităţii următoarele elemente sunt relevante, complementar ocupabilităţii: aspectele cheie ale angajării depline, capitalul de mobilitate, ascensiunea în carieră, adecvarea cerere-ofertă de competenţe şi calificări, pe orizonturi de timp: scurt, mediu si lung, toate convergând spre bunăstarea individuală şi a comunităţii.

Este important a menţiona că asistăm la o schimbare de paradigmă: de la o economie bazată pe locuri de muncă, spre o economie bazată pe competenţe.

Să revenim la educaţie şi formare profesională. Obiectivele lor finale sunt asociate cu capacitățile celor care învaţă de a reuși în viaţă. A valorifica potenţialul fiecăruia, a construi pe această fundaţie si a-i ajuta pe cei care învaţă să fie conştienţi de întregul lor potential, a-i ajuta să fie încrezători in folosirea şi valorificarea acestuia , este fundamental atât pentru școlarizare, cea care facilitează învăţarea în context formal, dar şi pentru alte forme de învăţare, cele în contexte non-formale şi informale.

La fel de important apreciem a fi conştientizarea celor care învaţă asupra capabilităţii lor de a reuşi în medii şi situaţii caracterizate de o puternică incertitudine. Dezvoltarea acestor capabilităţi este misiunea educaţiei şi a formării profesionale.

Aceasta îi poate orienta pe cei care învaţă asupra a ceea ce înseamnă a avea şanse de angajabilitate.

Educația pentru cultivarea spirituluii antreprenorial ar trebui să permită celor care învaţă să identifice și să folosească oportunitățile potrivite, la momentul potrivit, în locul potrivit și din raţiuni bine definite. Este un mod de gândire, de alegere şi decizie!

Cu toate acestea, majoritatea abordărilor privind educaţia antreprenoriala se bazează pe lumea de ieri, folosind adesea trecutul ca predictor al viitorului. Nu credem că mai este suficient. Discontinuitatea este parte din soluţie. În felul acesta, spiritul antreprenorial poate susţine crearea de noi oportunități în contexte caracterizate de incertitudine şi nesiguranță.

Acesta este motivul pentru care, considerăm că dezvoltarea spiritului antreprenorial este despre a-i susţine pe cei care învaţă să gândească cu un pas înainte, să fie capabili să se adapteze și să inoveze.

Vedem antreprenoriatul întâmplându-se în cadrul unui ecosistem care dincolo de cei care învaţă şi sunt angajabili, include comunitățile, instituțiile și politicile, un ecosistem care pune aceste elemente în interacţiune, într-o spirală continua care se înalţă şi înalţă ecosistemul. Acesta spirală continuă am numit-o continuum antreprenorial 1 şi îl considerăm a avea o contribuţie esenţială la bunăstarea individuală şi a comunităţilor, la dezvoltarea durabilă și, în particular, la creșterea economică, competitivitate, crearea de locuri de muncă și coeziunea socială (vezi figura de mai jos).

De ce un continuum antreprenorial?

Întregul este mai mare decât suma părților sale.
Aristotel

Dacă vrem să avem o educație antreprenorială dinamică, interdisciplinară, care este cu adevărat antreprenorială 2, trebuie să ținem cont de faptul că antreprenoriatul este complex, haotic și neliniar 3.

Teoria sistemelor complexe susține că universul este plin de sisteme sau ecosisteme. Aceste sisteme sunt conectate și interacționează unul cu celălalt, în moduri imprevizibile și neplanificate și se adaptează continuu la schimbările din mediul în care co-există. Sistemele individuale sunt, prin urmare, independente și interdependente.

O persoană care poate fi considerată că a dobândit spirit antreprenorial nu este un alergător singuratic: ea sau el are succes ca membru al unei societăți a bunăstării, la a cărei prosperitate și stabilitate este capabil(ă) să contribuie.

În acest context ne referim la succesul antreprenoriatului. Prin urmare, este esențial să dăm o perspectivă sistemică învățării antreprenoriale. Învățarea antreprenorială de succes este un continuu ciclu de acțiune, care include învățarea, testarea și experimentarea și care formează "antreprenori reflecsivi". În cadrul acestor spirale de acțiune continuă, interacționează antreprenorii reflecsivi cu instituții și comunități întregi, care sunt în sine sisteme complexe adaptive. Cu alte cuvinte, când se schimbă mediul în care instituțiiile și comunităţile trăiesc, pe cale de consecinţă, totul, adică şi cei care învață, şi instituțiile și comunitățile trebuie să se schimbe, pentru a se adapta continuu.

Dar schimbarea este un proces de influenţare reciprocă, care nu încetează. Atunci când mediul impune schimbări acelor entităţi care convieţuiesc acolo, pe măsură ce acestea se schimbă, schimbarea lor produce un alt nivel de schimbare a mediului, care impinge spre altă schimbare. Asistăm deci, la procese dinamice, care sunt în continuă evoluţie. Şi dacă acesta este contextul în care spiritul antreprenorial se manifestă şi este de aşteptat să genereze succes, şi anume un context dinamic, haotic şi plin de incertitudine, ne întrebăm care sunt reperele la care ne raportăm, astfel încât să poată fi totuşi posibil succesul, dincolo de o simplă coincidenţă.

Ca să anticipăm şi gestionăm necunoscutul, cel mai potrivit mod este să-l inventăm, afirmăm noi parafrazând o expresie binecunoscută care se referă la prezicerea viitorului.

Formulăm opinia potrivit căreia cadrul care poate valorifica aceste energii generate de interecţiuni dinamice ale unor sisteme antreprenoriale este reprezentata de politici publice al căror atribut este de asemenea antreprenorial. Propunem, deci, considerarea politicilor antreprenoriale bazate pe elemente de foresight.

Acesta este continuumul antreprenorial al sistemelor complexe, constând din mai multe părți componente care acționează și reacționează, care sunt interconectate pentru avantaje reciproce, ducând astfel la scenarii de tip câștig-câștig.

Continuumul antreprenorial întruchipează coerența întregului, precum și beneficiile integrării diferitelor componente într-un model de funcționare fără control centralizat, care urmează logica sistemelor complexe adaptive.

Există, desigur, o dimensiune a antreprenoriatului care este direct corelată cu mediul de afaceri, cu rearea de afaceri şi creştere economică. Există o corelație demonstrată între nivelurile ridicate de antreprenoriat și creșterea economică teritorială. Nu este surprinzător faptul că decidenţii locali care caută modalități de accelerare a creșterii economice în comunitățile lor sunt interesați de politici care generează mai mult spirit antreprenorial.

Cu toate acestea, rămâne întrebarea de ce unele teritorii sunt mai antreprenoriale decât altele, în special când în toate cele pe care le comparăm există atât o abundență de firme mici, cât și succesul comunității. Un posibil răspuns este acela că există venituri mai mari pentru antreprenori în anumite locuri și în anumite industrii. Aceasta este conexiunea dintre persoane, întreprinderi și factorii de decizie locali, adică un interes public comun partajat, care conştientizează interdependența, urmată de acţiune colectivă, cu beneficii pentru toţi cei implicaţi.

În studiul său despre Silicon Valley, AnnaLee Saxenian a remarcat o abundență de firme mici, independente, pe coridorul Route 128 din Boston, care nu au dat însă orașului dinamismul din Silicon Valley. Aceste firme, a susținut ea, au promovat și mai mult antreprenoriatul, deoarece ele au redus costurile efective pentru lansarea a noi antreprenori prin intermediul dezvoltării furnizorilor independenți, capitalurilor de risc și a culturii antreprenoriale.

Autoarea susţine că aici există o legătură strânsă între instituțiile de învățământ și antreprenoriatul cu rentabilitate ridicată. Istoria Silicon Valley ar fi complet diferită fără Stanford.

Universităţile bune au membri ai facultăților care sunt implicați în inițiative locale și în susţinerea studenților în dobandirea spiritului antreprenorial, una dintre finalităţi fiind că ei pot deveni antreprenori în sensul dezvoltării de afaceri inteligente sau pot lucra la antreprenori de succes. Aceasta nu înseamnă că universitățile ar trebui să fie subvenționate la nivel local, însă acestea sugerează că impunerea unor costuri mari pentru funcţionarea universităţlor le restricționează creșterea şi deci influenţa pe care o pot avea pentru dezvoltarea teritorială inteligentă” 4.

Cu alte cuvinte, Silicon Valley demonstrează că succesul antreprenorial individual, al celui care învaţă, este posibil şi este potenţat dacă este susţinut şi facilitat de furnizorii de educație și formare profesională de înaltă performanță, de întreprinderi care investesc în educație și formare, precum și de politici publice care nu creează bariere, dar care captează potențialul și generează oportunități de stimulare a acestuia.

Pe lângă această dimensiune de business, dezvoltarea spiritului antreprenorial crește şansele creării unei piețe a forței de muncă mai inclusivă și mai echitabilă.

Într-o lume în care 1% din populaţie are mai multă bogăție decât restul împreună, lupta împotriva sărăciei nu va fi câștigată până când nu se va aborda inegalitatea globală. Șomajul în rândul tinerilor în Europa este în mod dramatic ridicat. La sfarsitul anului 2015, 20% dintre tineri au fost șomeri3 - mai mult decât dublul ratei de şomaj la nivelul întregii populaţii (9%). Pe lângă sărăcia și șomajul în rândul tinerilor, altă inegalitate este reprezentată de faptul că, în Europa, femeile constituie doar 32% din forța de muncă pe cont propriu4, doar 15% dintre proprietarii întreprinderilor nou-înființate5, doar 21% dintre membrii consiliului de administrație al societăților cotate la bursă6 și înregistrează doar 8,3% din brevetele acordate de către Oficiul European de Brevete7. Antreprenoriatul și finanțarea adecvată pot ajuta la rezolvarea acestor probleme, așa cum demonstrează antreprenoriatul social și economia socială. Nu este vorba numai despre echitatea socială; este în principal una economică.

Aceste concepte nu sunt noi, dar abia încep să urce în agenda politică.

Prin urmare, dezvoltarea spiritului antreprenorial nu este în sarcina exclusivă a celui care învaţă, după cum nici limitatea la colaborarea între cel care învaţă şi instituţia unde învaţă, nu este suficientă. Acțiunea individuală nu creează masa critică necesară pentru progresul durabil. Cetățenii ar trebui să învețe să gândească şi să fie antreprenoriali, iar societatea, respecziv comunitatea ar trebui să le dea o șansă rezonabilă de succes, ajutând la eliminarea barierelor.

Cu alte cuvinte, continuumul antreprenorial este o acțiune colectivă, coerentă și complementară a comunităților, instituțiilor, precum și a cetățenilor, facilitată de politici publice antreprenoriale. Iar despre continuumul antreprenorial, în loc de concluzie, putem spune ca urmează logica sistemelor complexe adaptive.

 

Figură: Continuumul antreprenorial

Nota bene: Nu este o schema mecanica, in doua dimensiuni. Este o interactiune 3D, in spirala.

1 Şerban, M., The Entrepreneurial continuum, PDF ISBN 978-92-9157-661-6 doi: 10.2816/681580 TA-04-16-904-EN-N, ETF, 2016

2 Kent, 1990 (‘Entrepreneurship education must be entrepreneurial’) Introduction: Educating the Heffalump’, Entrepreneurship Education: Current Developments, Future Directions, Quorum Books, New York, 1990

3 Neck, H.M. and Greene, P.G., ‘Entrepreneurship Education: Known Worlds and New Frontiers’, Journal of Small Business Management, 49(1), 2011, pp. 55–70

4 Glaeser, E.L. and Kerr, W.R., ‘What Makes a City Entrepreneurial?’, Rappaport Institute/Taubman Center Policy Briefs, Harvard Kennedy School, 2010

Conf.dr. Hancu Gabriel
Universitatea de Medicină și Farmacie din Tîrgu Mureș
Facultatea de Farmacie, Disciplina Chimie farmaceutică
punctul pe i

Farmacia independentă versus farmacia de lanț, este un raport ce se înclină din ce în ce mai mult către ultima variantă în România anului 2019; iar farmacia în exclusivitate în proprietatea farmacistului, este doar o iluzie pentru naivi și idealiști în realitatea actuală în România. Practic tendința ultimilor ani a fost achiziționarea farmaciilor mici independente de marile lanțuri farmaceutice, și mutarea acestora în vaduri comerciale profitabile. Trecerea de la farmacia tradițională la farmacia modernă, a avut un preț, și din ...
Ioan-Aurel Pop
reteta de cultura

Nu se știe în detaliu prin ce mecanisme ale minții ne atrage trecutul, dar fenomenul este incontestabil, chiar dacă unii dintre noi detestă (sau afirmă că detestă) acest lucru. O explicație generală există și este arhicunoscută: istoria reprezintă viața oamenilor trăitori în trecut, iar viața este esența „trestiei gânditoare” numite om. Cum să nu fim atrași de viață, adică de noi înșine, de soarta noastră ...
univers farmaceutic
Acest site, numele sau si tot materialul inclus este copyright © Colegiul Farmacistilor din Romania (toate drepturile rezervate).
Reproducerea totală sau parțiala, și sub orice altă formă, tipărită sau electronică, sau distribuția articolelor se face numai cu acordul scris al autorului.
WebDesign by Incorom