Pentru a supraviețui respectând conceptele sistemelor moderne de îngrijire a sănătății, farmacistul și profesia de farmacist este nevoie să se adapteze și să se plieze la nevoile acestora. Din păcate, spre deosebire de activitatea altor profesioniști din domeniul sănătății, cum ar fi medicii sau stomatologii, în mod paradoxal activitatea farmaceutică nu este concepută a fi crucială pentru societate. Unii percep activitatea farmacistului ca fiind cea a unui “vânzător” (eventual perceput ca fiind cu studii superioare, dar uneori nici atât) în halat alb, în spatele unei tejghele. Pentru a-i fi recunoscută importanța de către societate, farmacistul prin caracteristicile intrinseci ale profesiei sale trebuie să demonstreze că activitatea lui este indispensabilă pentru pacienți și aceasta are un impact pozitiv asupra sănătății pacienților și implicit a comunității. Furnizarea de asistență farmaceutică (așa numitul “pharmaceutical care”, termen extrem de utilizat, dar puțin aplicat în realitate) este un mod eficient de a răspunde la întrebarea societății despre valoarea farmaciei ca profesie. Asistența farmaceutică este o practică în care profesionistul din domeniul sănătății își asumă responsabilitatea pentru nevoile legate de medicament ale pacientului. Conceptul de asistență farmaceutică, de asemenea include angajamentul emoțional pentru bunăstarea pacienților ca indivizi care necesită și merită compasiunea, îngrijorarea și încrederea farmacistului. Conform acestei afirmații, responsabilitatea esențială a farmacistului este de a contribui la satisfacerea nevoii societății pentru asigurarea unei terapii eficiente, sigure și convenabile cu medicamente.

Multe țări își pun problema creșterii costurilor legate de sistemul de sănătate; studiile au arătat că consumul inadecvat, necontrolat și exagerat de medicamente generează probleme care pot provoca cheltuieli suplimentare de îngrijire a sănătății. Prin urmare, se iau măsuri pentru a controla atât problemele de sănătate, cât și cheltuielile asociate cu probleme legate de consumul necontrolat de medicamente. Asistența farmaceutică acordată în mod profesionist de către farmacist poate juca un rol important în gestionarea corectă a unui tratament medicamentos al pacientului și astfel în îmbunătățirea sănătății acestuia în termeni vizând rezultatele clinice, economice și sociale.

Cu toate acestea, există o serie de bariere în calea asigurării unei asistențe farmaceutice în adevăratul sens al cuvântului. Una dintre cele mai importante bariere este lipsa de înțelegere a importanței asistenței farmaceutice și a nevoii de a face pasul de la rolul tradițional de distribuire/eliberare a medicamentelor de către farmacist către etapa de eliberare însoțită de consiliere. Este esențial pentru farmaciști să înțeleagă conceptul nou de practică farmaceutică înainte de a-l adopta. O a doua barieră este reprezentată de comercializarea excesivă a activității farmaceutice, farmaciile ca entitate comercială fiind niște SRL-uri care trebuie să genereze profit pentru a supraviețui.

Alte bariere percepute includ lipsa de timp, lipsa de încredere în capacitățile și cunoștințele profesionale, inaccesibilitatea de a interacționa cu alți furnizori de servicii medicale și accesul limitat la informațiile medicale ale pacienților.

În ceea ce privește rolul de distribuție tradițional al farmaciei, farmacistul este responsabil pentru eliberarea corectă a produsului farmaceutic pacientului. În conceptul tradițional farmacistul are obligația de a cunoaște produsele medicamentoase, substanțele medicamentoase și formele farmaceutice. Abordarea este centrată pe medicament și nu pe pacient.

Însă în farmacia axată pe asistența farmaceutică pentru a îndeplini nevoile sociale, accentul se mută de la produse farmaceutice la pacienți. Pentru a satisface nevoile societății, farmacistul trebuie să considere fiecare pacient ca un individ ale cărui nevoi de îngrijire a sănătății respectiv nevoile față de un anumit tratament medicamentos, trebuie satisfăcute; aceasta devenind în mod specific preocuparea sa primară. Pacientul este considerat un partener activ în îngrijire, planificare fiind de asemenea un factor de decizie final. Asistența farmaceutică creează o legătură, o relație terapeutică, între cele două părți: pacientul și farmacistul.

Pacientul dă autoritate farmacistului iar farmacistul acordă competența și angajamentul său față de pacient. Prin acest angajament, anumite responsabilități sunt recunoscute și acceptate atât de către farmacist cât și de către pacient.

Astfel farmacistul trebuie să evalueze nevoile pacienților și să identifice problemele legate de terapie medicamentoasă; să stabilească obiective terapeutice și să rezolve, prevină astfel problemele legate de terapie medicamentoasă; să urmărească și să evalueze pacienții pentru a determina rezultatele tratamentului în termeni de beneficii și riscuri. Pacientul la rândul lui trebuie să furnizeze informații exacte și complete farmacistului și să joace un rol activ în stabilirea obiectivelor și aderarea la un plan terapeutic. Aceste roluri ale farmacistului și ale pacientului nu pot fi identificate în serviciul tradițional de eliberare/distribuire a medicamentelor.

Dificultățile pe care le întâmpină farmaciștii pentru a putea implementa serviciilor de îngrijire farmaceutică nu mă surprind deoarece aceștia poate sunt prea puțin pregătiți în facultate pentru a juca acest nou rol. Înțelegerea practicilor de îngrijire farmaceutică este consumatoare de timp și reprezintă o provocare, dar este crucială în recâștigarea prestigiului profesiei. Pregătirea profesionistului atât pe băncile facultății, dar și la locul de muncă devin astfel esențiale.

Serviciile farmaceutice și implicarea în îngrijirea centrată pe pacient au fost asociate cu îmbunătățirea rezultatelor tratamentelor pacienților, reducerea incidenței efectelor adverse legate de medicamente, îmbunătățirea calității vieții și reducerea morbidității și mortalității pacienților. Aceste realizări au fost realizate prin extinderea treptată a rolurilor tradiționale și, în unele cazuri, prin apariția programelor de gestionare a terapiei medicamentoase în colaborare cu alți profesioniști în domeniul sănătății. Cu toate acestea, potențialul activității farmaciștilor de a avea efecte asupra îmbunătățiri serviciilor de sănătate publică rămâne în mare parte neexploatat și nedocumentat.