Farmacia independentă versus farmacia de lanț, este un raport ce se înclină din ce în ce mai mult către ultima variantă în România anului 2019; iar farmacia în exclusivitate în proprietatea farmacistului, este doar o iluzie pentru naivi și idealiști în realitatea actuală în România.

Practic tendința ultimilor ani a fost achiziționarea farmaciilor mici independente de marile lanțuri farmaceutice, și mutarea acestora în vaduri comerciale profitabile. Trecerea de la farmacia tradițională la farmacia modernă, a avut un preț, și din păcate s-a făcut și cu pierderea prestigiului și credibilității profesiei de farmacist în ochii publicului larg.

Dar să vedem cum stau lucrurile și în alte state membre al UE. Este un fapt clar că în unele țări ale UE, restricțiile severe de reglementare reduc concurența în domeniul farmaceutic.

Astfel legislația din unele state UE prevede ca farmacia să fie proprietatea exclusivă a farmacistului și interzic lanțurile farmaceutice. Farmaciile deținute de corporații nu sunt permise de pildă în Franța, Germania, Grecia, Italia sau Spania.

De asemenea majoritatea țărilor UE restricționează în continuare numărul de farmacii aflate în proprietate comună sau limitează dreptul de proprietate asupra a mai multor farmacii.

De exemplu, Italia interzice deținerea a mai mult de o farmacie, în timp ce Franța limitează dimensiunea “lanțului” la cinci farmacii, în ambele țări farmacia fiind proprietatea exculsivă a farmacistului. Cu toate acestea, în Italia, farmaciile comunitare aflate în proprietatea municipalităților sunt autorizate să dețină mai multe farmacii. Unele coorporații au încercat să profite de această prevedere legislativă print achiziția acțiunilor majoritate într-un număr de lanțuri municipale la începutul anilor 2000, dar de atunci au fost împiedicate să se extindă în continuare în temeiul restricțiilor de proprietate ale farmaciei din această țară. În Germania, un farmacist poate deține până la patru farmacii; aceeași reglementare o regăsim și în Danemarca și în mod surprinzător Bulgaria.

Proprietatea asupra a mai multor farmacii nu este permisă în Finlanda, deși există o excepție acordată farmaciilor universitare. În Austria, proprietatea este limitată la o singură farmacie, iar în Slovenia, numai farmaciile de stat au mai multe sucursale.

Alte țări cum ar fi Marea Britanie, Irlanda, Belgia, Olanda; Polonia sau Suedia nu au restricții privind deținerea farmaciilor și nu limitează proprietatea lanțurilor farmaceutice.

Olanda, Norvegia și Suedia au re-reglementat proprietatea farmaciei în ultimii ani, liberalizând piața; acest lucru a dus la o creștere vertiginoasă a numărului de farmacii deținute de lanțuri farmaceutice în aceste țări. În Portugalia piața a fost relativ recent liberalizată dar s-au menținut restricțiile demografice și geografice ce limitează în continuare numărul de farmacii.

O situație interesantă o regăsim în Ungaria unde legile privind piața farmaceutică și deținerea farmaciei au fost liberalizate în 2006, farmaciile apărând ca ciupercile după ploaise; prin urmare s-au adoptat restricții pentru a împiedica formării de lanțuri farmaceutice noi de către terți și pentru a restabili progresiv proprietatea exclusivă a farmaciștilor ca acționari majoritari ai farmaciilor până în anul 2017.

În 2009, Suedia și-a ridicat monopolul de stat în privința farmaciilor vânzând 450 din cele 960 de farmacii deținute și relaxând legea cu privire la proprietatea farmaciilor și deschiderea de noi farmacii. Acest lucru a dus la preluarea de către lanțurile farmaceutice a peste 50% din farmaciile suedeze independente ce aparțineau farmaciștilor.

De asemenea multe guverne ale statelor UE restricționează deschiderea de noi farmacii. În unele țări sunt stabilite criterii demografice și geografice stricte pentru deschiderea unei noi unități farmaceutice. Aceste țări utilizează criterii precum un număr minim de locuitori arondați farmaciei respective sau o distanță minimă între farmacii. În orașele italiene cu mai mult de 12.500 de locuitori, de exemplu, o autoritate regională acordă doar o licență de farmacie pentru fiecare 4.000 de locuitori. În schimb, Germania nu are criterii demografice sau geografice pentru înființarea unei farmacii.

Sigur că afacerile cu medicamente, sunt printre cele mai profitabile, așa că presiuni pentru liberalizarea pieței au existat și vor exista în continuare. Este interesant că în 2007, Comisia Europeană a inițiat o acțiune în justiție împotriva restricțiilor proprietății farmaciilor în Italia și Germania; susținând că astfel de restricții nu erau compatibile cu piața internă a muncii în cadrul UE. Curtea Europeană de Justiție a confirmat însă dreptul statelor membre de a limita dreptul de proprietate asupra farmaciilor; argumentând că limitarea proprietății este necesară pentru a proteja independența farmacistului. Într-un alt caz, Curtea a decis că restricționăriile demografice și geografice cu privire la înființarea de noi farmacii sunt justificate, în scopul de a asigura o distribuire corespunzătoare și echitabilă a farmaciilor pe întreg teritoriul.

În ultimul deceniu s-a înregistrat o tendință de formare a grupurilor afiliate ale farmaciilor independente sau așa-numitelor "lanțuri farmaceutice virtuale”. Această formă de organizare oferă farmaciilor independente potență mai ridicată în cee ce privește achizițiile, sisteme de gestionare mai performante a farmaciei și pachete de fidelizare a clienților. Acest lucru oferă farmaciilor independente avantaje în cee ace privește competivitatea și eficiența pentru a concura cu lanțurile farmaceutice, rămânând însă același timp independenți.

Concluzionând putem afirma că profesia de farmacist este încă la nivelul UE o profesie independentă, și să sperăm că va rămâne așa și în viitor. În viitor este esențial însă ca farmacia și implicit farmacistul să iși mențină punctele sale cheie: independența, valoarea și tradiția. Noile tendințe de dezvoltare a farmaciei moderne nu ar trebui să fie percepute ca o înlocuire a modelului farmaciei traditionale, viitorul farmaciei aflându-se încă în mâinile practicieniilor de azi.