În ultimele luni tema principală de dezbatere în lumea farmaceutică din România a fost următoarea: cum vor calcula și recupera casele județene de asigurări de sănătate prejudiciile imputate de către Curtea de Conturi (CC) de la farmaciile care au beneficiat de reduceri comerciale de la distribuitori, dar care nu s-au regăsit în prețurile decontate pentru medicamentele eliberate ?

Ce s-a întâmplat de fapt ?

În anul 2016 CC a făcut un control la Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) și, cineva, a observat că decontările medicamentelor eliberate pe rețetă nu s-au făcut la prețurile “corecte” deoarece nu au fost luate în calcul discounturile primite de farmacii de la distribuitori. Practic, farmaciile au decontat medicamentele folosind prețurile maximale impuse, prețuri din care se stabilesc de altfel și prețurile de referință. CC a considerat că prețurile de decontare ar fi trebuit să fie mai mici, și ar trebui să includă și valoarea discounturilor primite de la distribuitori cerând CNAS să recupereze “prejudiciul” creat, reprezentând cheltuieli cu bunuri și servicii decontate de către CAS județene, ca urmare a validării unor prețuri la medicamente mai mari decât cele rezultate prin aplicarea reducerilor comerciale și a adaosului.

CNAS a contestat rezultatele controlului. Procesul s-a judecat din 2016 până în 2022. Curtea de Apel București (CAB) a respins solicitarea prin sentința civilă nr. 2174 din 8 iunie 2017, pronunțată de Secția a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a CAB. Hotărârea a fost atacată cu recurs de către CNAS la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), care a respins recursul printr-o sentință definitivă pronunțată în 19 mai 2022. Sigur trebuie menționat faptul că de-a lungul timpului au existat diverse decizii care pot fi de considerate “aberante” ale justiției din România.

Concret, în urma deciziei, CAS județene trebuie să facă demersuri legale pentru stabili prejudiciul înregistrat ca urmare a decontării a medicamentelor eliberate în regim gratuit și compensat și pentru recuperarea acestuia. Să fim clari, deocamdată, toate sumele reclamate de CC ca fiind prejudicii sunt niște estimări, existenţa şi valoarea reală a eventualelor prejudicii trebuie demonstrată ulterior prin controale ale CNAS şi ale CAS județene la furnizorii de servicii medicale (adică la farmacii).

Această decizie este executorie, dar dacă este pusă în aplicare, va duce practic la falimentul majorității farmaciilor din România (sigur la falimentul cvasimajorității farmaciilor independente). Ceea ce va duce la un colaps al întregului sistem de sănătate, cea mai afectată fiind zona rurală unde acordarea asistenței farmaceutice practic va înceta să mai existe. Farmaciile vor fi victimele “colaterale” ale deciziei instanței, într-un conflict instituțional de interpretare a unei legislații prost înțelese și aplicate. Dar aceeași legislație a fost aplicată în același fel până acum de tot sistemul farmaceutic, fiindcă Ministerul Sănătății (MS) este instituția care stabilește prețurile maximale cu amănuntul ale medicamentelor care sunt decontate în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, iar CAS stabilește la rândul său prețurile de decontare și de referință ale acestor medicamente, pe baza prețurile aprobate de MS. Farmaciile sunt obligate să respecte și nu au cum să depășească prețul maximal cu amănuntul al medicamentului, și nici nu au cum să deconteze către casele de asigurări de sănătate alte prețuri față de cele aprobate de acestea. Farmaciile nu au comis nici o ilegalitate care să genereze un prejudiciu, sistemul de calcul și de stabilire a valorilor decontate fiind impus de către MS și de CNAS.

CAS județene au început deja să solicite de la farmacii anumite situații complexe, în care să identifice medicamentele decontate prin CAS, cantitatea, valoarea lor și discountul cu care au intrat în farmacie. Practic pentru a pune la dispoziția CAS datele solicitate, farmaciile ar trebui trebuie să disloce personal (personal calificat evident care să poată citi o factură respectiv o rețetă) pentru identificarea în arhive și punerea la dispoziția corpului de control al CAS a situațiilor financiare aferente pe o perioadă de mai mulți ani (intervalul vizat este de 7 ani, începând cu 2015). Este clar că dacă acest lucru se va face, va fi în detrimentul pacientului, fiindcă va duce la o scădere a calității serviciilor farmaceutice. Nu poți căuta și în arhivă și în același timp deservi și consilia pacientul, sau dacă o faci iese un haos total. Ceea ce se cere acum farmaciștilor este să presteze o muncă titanică (farmacistul nu are în fișa postului așa ceva, prin urmare cine îl va plăti ? angajatorul ? statul ? CAS ?), în detrimentul asistenței profesionale pe care trebuie să o ofere pacienților.

Și să zicem că controalele se vor finaliza, și se va stabili “prejudiciul”, sunt curios ce sume s-ar putea “recupera”, fiindcă dacă o societate comercială intră în faliment (iar farmaciile funcționează sub formă de SRL), cam dificil să recuperezi prejudiciul. Ce discounturi vor fi luate în calcul, cele de pe factură ? ce se va întâmpla cu rabaturile naturale ? dar cu discounturile valorice pe cifra de afaceri ? se va lua întreagă sumă de discount și se va împărți pe cutie de medicament eliberată ?. Însă ceea ce este sigur este că se vor declanșa mii de acțiuni în instanță la nivelul întregii țări, ca urmare a imputării de sume de bani farmaciilor (unor societăți comerciale până la urmă), care s-au conformat legislației în vigoare și au respectat prevederile unor contracte pe care le aveau cu CAS.

În plus există o serie de efecte de ordin fiscal. Farmaciile au plătit impozite pe sumele respective, deci în mod normal statul va trebui să restituie farmaciilor sumele aferente impozitelor pe care acestea le-au achitat deja. Să nu mai vorbim că producătorii pot solicita, la rândul lor, să le fie restituite o parte din sumele achitate pentru taxa clawback.

Toate acestea derivă dintr-o lipsă de armonizare a legislaţiei specifice din domeniul farmaceutic cu legislaţia generală a statului, precum şi dintr-o interpretare complet eronată a legislaţiei în vigoare şi a înțelegerii mecanismelor intrinseci pe baza cărora funcționează sistemul farmaceutic în România. Instanțele de judecată se pare că nu au nici cea mai vagă înțelegere asupra funcționării pieței de medicamente și nu înțeleg că statul oferă protecție cetățeanului tocmai prin politica de stabilire a prețurilor medicamentelor si prin politica de compensare a medicamentelor.

Ce se va întâmpla ? Nu se știe, dar probabil că singura soluție viabilă pentru o problemă creată de o legislație interpretabilă poate veni tot la nivel legislativ.