Starea de sănătate a populației este fundamentală pentru fericirea și bunăstarea tuturor oamenilor, iar medicamentele pot aduce o contribuție esențială la menținerea acesteia, fiind o componentă esențială a serviciilor de sănătate. Medicamentul joacă un rol important în prevenirea şi vindecarea bolilor. Farmacistului, prin formarea sa științifică, îi revine sarcina de a prepara, controla, depozita și distribui medicamente în farmacii, fiind responsabil de farmacovigilență [1], precum şi de alte activități realizate prin colaborare cu medicii şi alți membri ai lanțului de specialiști care se ocupă de sănătatea populației [5].
Astfel, misiunea principală a farmacistului este aceea de a asigura starea de sănătate publică, prin oferirea de servicii farmaceutice de calitate [3], ceea ce înseamnă printre altele, gestionarea responsabilă a situațiilor apărute la nivel de farmacie, a eliberării de produse garantate din punct de vedere al calității, de asistența farmaceutică de urgență, după ce s-a analizat minuțios cazul și se consideră că administrarea medicamentului este în folosul pacientului [6]. Pacientul este orice persoană sănătoasă sau bolnavă care apelează la serviciile de sănătate, implicit la servicii farmaceutice [4]
O altă activitate a farmacistului, care ar trebui să însoțească orice eliberare a unui produs din farmacie este informarea şi consilierea pacienților privind utilizarea corectă şi rațională a medicamentelor şi întreținerea stării de sănătate [2].
PGEU (Pharmaceutical Group of the European Union) susține asigurarea continuității asistenței farmaceutice prin eliberarea de medicamente Rx, fără prescripție medicală, în cazuri de urgență, în condiții stricte şi în colaborare cu medicii, deoarece primirea de către pacient a medicamentului potrivit, la momentul potrivit, însoțit de o consiliere adecvată, poate duce la o îmbunătățire remarcabilă a stării pacientului sau la vindecarea afecțiunii. Mai mult, având în vedere că farmaciile comunitare sunt accesibile pacienților, nefiind necesară o programare prealabilă, viziunea PGEU implică o prelungire a orelor de program şi oferirea unui serviciu de urgență 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an [7]. Acest deziderat este susținut şi prin drepturile pacientului, care prevăd că acesta are dreptul să beneficieze de servicii farmaceutice, în program continuu [4].
In continuare, vom încerca să răspundem la chestiuni precum: ce se înțelege prin servicii farmaceutice de urgență, cine are dreptul să elibereze Rx fără prescripție medicală și în ce condiții se poate face acest lucru în România.
Acordarea serviciilor farmaceutice de urgență se referă în special la eliberarea medicamentelor Rx în situații de urgență, în lipsa prescripției medicale şi are la bază reguli stabilite prin procedura de eliberare a acestui tip de medicamente, [6] și prin reglementările Codului deontologic al farmacistului [5].
Eliberarea medicamentelor Rx în situații de urgență, în lipsa prescripției medicale şi consilierea pacientului/aparținătorului se face doar de către farmacist, astfel, întreaga responsabilitate îi revine acestuia. Acordarea asistenței farmaceutice în regim de urgență ar trebui făcută chiar în afara programului farmacie, dacă există solicitări în acest sens.
In primul rând, farmacistul va trebui să decidă dacă situația cu care se confruntă se încadrează într-adevăr în cazurile de urgență şi dacă o va putea gestiona în cadrul farmaciei. În caz contrar, în funcție de împrejurări, va îndruma pacientul/aparținătorul către medicul de familie/un consult de specialitate/serviciul de urgență. Dacă situația o cere, în limita competențelor sale, va acorda primul ajutor şi va apela numărul de urgență [5, 6].
Decizia de a elibera sau nu un Rx, în condițiile lipsei prescripției medicale, trebuie individualizată, iar alegerea medicamentului va fi făcută doar de către farmacist, ținând cont pe de o parte de situația în care se găsește pacientul şi pe de altă parte de simptomele prezentate de acesta, eventualele alergii, grupa terapeutică, efectele adverse, contraindicațiile medicamentului etc.
Legat de situația în care se găsește pacientul, trebuie luate în considerare următoarele situații: pacientul poate fi un bolnav cronic, care își ridică permanent medicamentele din cadrul farmaciei, dar nu a reușit să-şi reînnoiască rețeta sau pacientul poate prezenta farmacistului o prescripție a cărei valabilitate a expirat, un bilet de ieșire din spital, o scrisoare medicală sau o schemă de tratament parafată de medic. O altă situație ar fi cazul unui pacient în tranzit, care din diferite motive nu are medicamentele asupra lui și astfel nu își poate continua tratamentul [5, 6]. Pentru a acoperi şi alte situații ce ar putea să apară, Codul deontologic al farmacistului, lasă la latitudinea acestuia eliberarea medicamentului, precizând “alte situații de urgență în care farmacistul va decide, după caz, …”. [5] Cu toate acestea, Procedura de eliberare a medicamentelor Rx în regim de urgență în farmacia comunitară prevede că în cazul sugarilor aceste reguli nu se aplică, aparținătorul fiind îndrumat obligatoriu spre serviciul medical specializat [6].
În primul rând trebuie spus că, în cadrul serviciilor farmaceutice de urgență în farmacia comunitară nu se eliberează medicamente psihotrope şi stupefiante [5, 6].
Pentru a furniza medicamentul potrivit pacientului, farmacistul va întocmi Fișa de asistență farmaceutică în regim de urgență. În acest scop, pe lângă identificarea pacientului (pacient cunoscut/nou, date despre acesta) și a problemei pentru care se prezintă în farmacie (necesitatea continuării sau inițierii tratamentului), farmacistul va trebui să studieze documentele (înscriind în fișă tipul de document, numărul şi data) cu care pacientul/aparținătorul s-a prezentat la farmacie şi/sau înregistrările din farmacie (dacă este pacient curent al farmaciei şi dacă există astfel de informații) şi să obțină cât mai multe informații de la pacient/aparținător [6]. Acestea trebuie să fie consemnate în fişă într-o manieră cât mai completă, astfel încât farmacistul, utilizând toate cunoștințele, să poată recomanda medicamentul potrivit [5, 6].
Informațiile cuprinse în anamneza farmaceutică includ: simptomele pentru care se solicită medicația şi intensitatea lor, debutul, evoluția, un istoric dacă există (periodicitate, caracterul acut sau cronic, dacă a existat un tratament anterior recomandat sau nu de medic), alte afecțiuni ale pacientului pentru care utilizează o anumită medicație şi modul de utilizare, boli profesionale, efecte secundare sau alergii observate la administrarea altor medicamente, existența unor stări fiziologice particulare (sarcină, alăptare) sau a unor stări patologice (obezitate), efectuarea de către pacient a unei activități speciale (sportiv, conducător auto), alimentația, consumul de alcool, fumatul [5, 6].
După analiza tuturor datelor, se va trece în fișă medicația, perioada de timp pentru care s-a eliberat, modul de administrare și de păstrare a medicamentului. Cantitatea eliberată poate fi pentru maximum 24 de ore, în zilele lucrătoare şi pentru maximum 72 de ore în cazul sfârșitului de săptămână şi sărbătorilor legale [5]. Procedura este completată de următoarea precizare: “pentru perioada necesară până la consultul medical/soluționarea problemei, în situații justificate” [6].
La eliberarea medicamentului, se vor aduce la cunoștința pacientului informații despre modalitatea de administrare cu demonstrații dacă este cazul, posologie, eventualele precauții sau atenționări de utilizare, interacțiuni şi reacții adverse ce pot să apară în cazul asocierii cu alte medicamente, alcool, anumite alimente, aspecte legate de păstrarea medicamentului, un anumit regim de viață sau dietă ce trebuie urmate pe parcursul administrării, etc. [6]
Pe tot parcursul discuției se va utiliza un limbaj respectuos, folosind termeni simpli, cât mai pe înțelesul pacientului. Acesta va fi încurajat să adreseze întrebări pentru clarificarea informațiilor primite şi să consulte prospectul medicamentului [3]. Dacă pacientul nu este cetățean român, se va folosi o limbă de circulație internațională sau o altă cale de comunicare [6].
De asemenea, farmacistul va consemna în fișă şi va aduce la cunoștința pacientului/aparținătorului recomandarea de a se adresa medicului, pe care să-l informeze referitor la medicația primită în farmacie, sau serviciului de urgență, dacă simptomele persistă [6].
Dintre recomandările preconizate de PGEU referitoare la accesul pacienților la servicii farmaceutice amintim: asigurarea accesului pacienților la tratament în farmacii amplasate cât mai aproape de casă sau de locul de muncă, oferirea unei game diversificate de medicamente, pregătirea de preparate personalizate, oferirea accesului la toate informațiile importante legate de sănătatea pacienților, inclusiv lista de medicamente, oferirea de servicii de urgență, participarea la diferite activități de screening/promovare/educație în sănătate, participarea la furnizarea de îngrijiri la domiciliu. Toate aceste recomandări se doresc a contribui la maximizarea beneficiilor aduse pacienților şi sistemelor de sănătate prin implicarea activă a farmacistului în oferirea unor servicii de sănătate diverse, reducând necesitatea accesului la alte servicii de sănătate [8].
Bibliografie
Rezumat
Demodicoza umană este o dermatoză parazitară transmisibilă cauzată de acarienii Demodex, prezenți în foliculii piloși și glandele sebacee umane. Conform studiilor actuale, substanțele conținute de unele uleiuri esențiale cum ar fi uleiul esențial de arbore de ceai, mentă, camfor, salvie s-au dovedit eficiente în tratamentul demodicozei umane. Cercetări ulterioare ar trebui să se concentreze asupra eficacității, toxicității, formulării substanțelor naturale pentru a îmbunătăți potența acaricidă a acestora în demodicoza umană.
...Iată-mă din nou exprimându-mi părerea cu privire la statutul farmacistului clinician...
...