Scurt istoric al realității virtuale
Realitatea virtuală (VR) utilizează tehnologia pentru a simula un anumit mediu. Spre deosebire de interfețele tradiționale, realitatea virtuală plasează utilizatorul în mijlocul experienței, acesta fiind transpus într-o lume tridimensională în loc să urmărească imagini pe un simplu ecran.
Prin stimularea mai multor simțuri precum: văzul, auzul, tactil și chiar mirosul, computerul se transformă într-o „poartă” către o lume artificială. Design-ul foarte complex ce stă la baza acestei tehnologii o face pretabilă mai multor domenii divergente pornind de la jocuri video, pregătire militară și aplicații folosite în domeniul medical.
Singurele bariere pe care le pot întâmpina cei care trăiesc o experiență VR țin de disponibilitatea conținutului și puterea limitată a calculatoarelor.
Oricum trebuie punctat faptul că există un progres considerabil între ceea ce reprezenta conceptul de realitate virtuală în trecut și ce a ajuns acesta în prezent, atât din punct de vedere tehnologic, cât și din punct de vedere al percepției oamenilor și al aplicațiilor acesteia.
De la începuturi și până în prezent, dezvoltarea realității virtuale (VR) a fost una cu suișuri și coborâșuri, de fiecare dată reușind să surprindă lumea, din punct de vedere teoretic și practic.
În anul 1838 regăsim sub semnătura lui Sir Charles Wheatstone prima însemnare ce face trimitere câtre acest domeniu și care descria stereoscopia.
Ulterior, Wheatstone a primit Medalia Regală a Societății Regale în anul 1840 pentru explicarea viziunii binoculare, cercetare ce l-a condus la construirea stereoscopului. Prin această lucrare a arătat cum creierul combinând două imagini ale aceluiași obiect preluate din unghiuri diferite, dă un efect de profunzime și imersiune (tridimensională) imaginii.
În anul 1935, autorul Stanley Weinbaum a lansat povestea science-fiction „Pygmalion's Spectacles”, , considerată de asemenea piatră de temelie pentru realitatea virtuală, în al cărei personaj principal este transportat cu ajutorul unei perechi de ochelari într-o lume fictivă.
Din momentul în care cineastul Morton Heilig a creat prima mașină VR, Sensorama, care combină mai multe tehnologii pentru a stimula toate simțurile, și până în prezent s-au depus eforturi imense ce nu au stat doar la baza dezvoltării acestei tehnologii în cinematografie ci și a mai multor domenii și industrii.
Câteva exemple ale aplicațiilor realității virtuale dezvoltate de-a lungul anilor ar fi cele folosite în domeniul militar, cu ajutorul acestora diminuându-se numărul deceselor apărute în timpul antrenamentelor, în domeniul aeronauticii, prin simulatoare de pregătire pentru instruirea astronauților, și chiar în domeniul medical, pentru pregătirea medicilor și a studenților din cadrul facultăților de medicină.
Cum funcționează?
Un sistem VR include de obicei un computer, o consolă de jocuri sau un smartphone și este capabil de animație în timp real. De asemenea, sistemul include un tracker (sensor de poziție, care urmărește mișcarea utilizatorului), și un ecran montat pe capul utilizatorului (HMD- Head-mounted display) ce are în componență sisteme de urmărire a mișcărilor capului acestuia și sisteme de proiectare a imaginilor. Dispozitivele de afișare sunt importante, deoarece simularea audio-vizuală este o componentă „cheie” pentru crearea conținutului VR.
HMD-ul angajează în totalitate câmpul vizual al utilizatorului, producând un efect 3D-stereoscopic cu ajutorul ecranelor LCD, iar datorită senzorilor de urmărire a mișcării care detectează poziția utilizatorului în mediul simulat sistemul de vizualizare actualizează scena în timp real.
Dispozitivele de ieșire, cum ar fi mănușile, joystick-urile sau baghetele oferă utilizatorului posibilitatea de a interacționa cu obiectele virtuale, iar căstile audio completează mediul simulat furnizând efecte sonore sau muzică ambientală specifică acestuia
Există mai mulți factori ce influențează calitatea experienței avute în cadrul unei sesiuni de realitate virtuală. Printre cele mai importante aspecte se numără: numărul minim de cadre, rata de actualizare și un câmp vizual ideal de 180 de grade.
Dacă unul dintre acestea nu funcționează conform parametrilor standard, utilizatorului îi poate fi imposibil sau foarte greu să interacționeze cu mediul simulat. Pentru o experiență virtuală de calitate, râspunsul mediului virtual trebuie să fie sub 20 de milisecunde, astfel creierul va răspunde scenariului derulat.
Aplicații VR pe care le putem folosi în viața de zi cu zi
Aplicația vă plasează pe o scenă virtuală în fața unui auditoriu, unde vă puteți exersa discursul sau prezentarea. Mișcările și sunetele persoanelor din public pot fi personalizate, putând să creșteți sau să diminuați nivelul de atenție al participanților. La sfârșitul discursului aplicația va analiza și va puncta atât comunicarea verbală cât și pe cea nonverbală.
Dacă v-ați dorit vreodată să înotați cu rechinii sau să vă jucați cu un urs panda, ei bine, cu ajutorul aplicației Discovery VR, puteți experimenta în mediul virtual aceste lucruri. Odată montată casca VR, aplicația va ”scufunda” utilizatorul în habitatul diferitelor animale, sau va putea explora peisaje urbane extraordinare.
Această aplicație este dezvoltată împreună cu peste 1.200 de muzee internaționale, galerii și instituții de cultură din 70 de țări pentru a crea cea mai accesibilă și captivantă experiență din domeniul artei și istoriei mondiale. Oferind tururi virtuale ghidate ale celor mai renumite muzee din lume oricine poate afla informații inedite despre lucrări de artă, artefacte și povești care au modelat numeroase dintre culturile lumii.
Această aplicație deține „primul sistem de ghidare utilizând realitatea virtuală pentru intervenții chirurgicale”, cunoscut sub numele de xvision. Tehnologia adaugă o reprezentare 3D care permite chirurgilor să vadă anatomia pacientului prin piele și țesut ca și cum ar putea vedea cu raze X.
Testarea în timpul implantării unor șuruburi în coloana vertebrală, a demonstrat o rată de precizie de peste 98 %.
Tot o aplicație din domeniul medical este și Surgical Theatre. Creatorii acestei aplicații au creat o „platformă de repetiții chirurgicale” pentru procedurile neurochirurgicale numite Precision VR.
Această aplicație permite o mai bună planificare preoperatorie, pacientul putând asista de asemenea, la un scenariu VR care îi prezintă procesul prin care urmează să treacă.
AVCATT-A este un simulator de antrenament mobil pentru domeniul aeronautic care poate simula cinci tipuri de elicoptere militare. Spre deosebire de alte simulatoare, AVCATT-A nu este un antrenor de zbor obișnuit.
Cu ajutorul unui sistem HMD, această aplicație recreează un câmp de luptă generând condiții reale într-un mediu virtual precum: suflarea prafului, a fumului, dar și schimbări de temperatură, vânt și vizibilitate.
Pe scurt, realitatea virtuală reprezintă o bună oportunitate de a ne bucura de locuri și experiențe care în viața reală ar fi foarte greu de „atins”. Așadar, nu ezitați să adăugați pe lista cu lucruri ce merită încercate și experimentarea realității virtuale!
Faptul că medicamentul nu e un bun de larg consum este de la sine înțeles pentru...
...