Gala Farmacistilor
Conceptul de pleomorfism şi terapia izopată

Data: 24/03/2016
stiinte farmaceutice

Pleomorphismul se bazează pe teoria că fiecare organism cu sânge cald este populat de un germene primitiv de origine vegetală, care-şi poate schimba forma sub influenţa factorilor de mediu extern. Pleomorfiştii susţin teoria mutabilităţii fundamentale a formelor microorganismelor şi că acestea pot trece rapid dintr-o formă avirulentă, benignă, într-una potenţial virulentă (patogenă).

Dr. Viviana BOGDAN

Conceptul de pleomorfism, simbioză şi izopatie este inseparabil de munca marelui microbiolog şi cercetător german, Prof. Dr. Gunther Enderlein (1872-1968). Plecând de la cercetările lui Antoine Bechamp, Enderlein a demonstrat că sângele nu este steril şi că microorganismele care-l populează pot apărea în diferite stadii de dezvoltare şi sub diverse forme, fără a-şi pierde caracteristicile lui specifice. Bazându-se pe o imensă muncă de cercetare, el a concluzionat că perspectiva monomorfică asupra bolii, susţinută de Pasteur şi alţii (şi care stă la baza medicinei alopate actuale), nu mai poate fi mult timp menţinută, şi că perspectiva teoriei pleomorfică reflectă mult mai exact procesul de boală. Enderlein şi-a dedicat întrega viaţă şi întreaga muncă de cercetare ştiinţifică pentru a-şi susţine teoriile şi a descoperit remediile izopate care derivă din ele. A publicat peste 500 de articole ştiinţifice. Lucrarea sa de bază “Ciclogenia bacteriei”, Berlin, 1925 descrie în detaliu ciclul de dezvoltare al endobiontului în diversele sale forme. Pleomorphismul se bazează pe teoria că fiecare organism cu sânge cald este populat de un germene primitiv de origine vegetală, care-şi poate schimba forma sub influenţa factorilor de mediu extern.
Pleomorfiştii susţin teoria mutabilităţii fundamentale a formelor microorganismelor şi că acestea pot trece rapid dintr-o formă avirulentă, benignă, într-una potenţial virulentă (patogenă).     În 1916, Enderlein a descoperit că administrarea de remedii obţinute din formele microorganice primitive produc o modificare a terenului biologic al organismului ce stă la baza revenirii formelor virulente la condiţia lor originală avirulentă, refăcând astfel starea de sănătate a organismului gazdă.
 
imagine-pharma.jpg
El a descoperit că atunci când cea mai mică şi mobilă formă a bacteriei, pe care a numit-o spermit, schimbă material genetic cu organisme aflate în stadii înalte (evoluate) de dezvoltare, acestea din urmă devin brusc invizibile, fiind descompuse în formele lor primitive, avirulente. Utilizând această descoperire, remediile izopate au fost preparate din culturi fungice. Studiile au arătat că atunci când aceste remedii (izopatice) vii au fost aduse în contact cu mase de microbi virulenţi, aceştia au trecut în formele lor avirulente şi ulterior au părăsit corpul prin căile naturale de eliminare.
La baza descoperirii lui Enderlein a stat cartea cercetătorului francez A. Bechamp, intitulată "Microzymas". Aici este descris cum un microorganism poate, în condiţii precis determinate, să treacă în diverse stadii de dezvoltare şi în diverse forme, fără a-şi pierde caracteristicile specifice. Microorganismul îşi poate varia forma de la cel mai mic stadiu de dezvoltare, de dimensiunea electronului microscopic, la cel mai înalt stadiu, multi-nucleic, ca de ex. în bacterie sau fung. Mai mult, Bechamp a demonstrat că toate celulele vegetale şi animale conţin particule microscopice care continuă să trăiască dupp moartea organismului animal sau vegetal, din care microorganismele se pot dezvolta. Cartea lui Bechamp stă la baza apariţiei conceptului de pleomorfism. Pleomorfismul, care susţine că “microorganismele pot suferi schimbări considerabile în forme variate fără a-şi pierde funcţiile lor specifice”, este în contradicţie cu opinia opusă şi răspândită a monomorfismului, care susţine că “orice organism are o singură formă şi o singură funcţie”. În ciuda opiniei lui Pasteur că microorganismele există pur şi simplu, fără a suferi vreo schimbare în dezvoltarea lor, Enderlein a demonstrat, prin întrega sa munca de cercetare, că în eritrocitele fiecărui organism există un germene primitiv de origine vegetală, care-şi poate varia forma sub influenţa factorilor exogeni.
Prin examinarea sângelui cu ajutorul microscopiei în câmp întunecat, Enderlein a observat că cele mai mici forme vii (pe care le-a numit endobionţi) trăiesc într-o simbioză naturală cu organismul gazdă, cu beneficii mutuale. Sub influenţa factorilor externi, endobiontul se poate multiplica şi dezvoltă procese care pot fi considerate disturbatoare pentru echilibrul simbiotic.
Dacă organismul este sănătos, el este capabil să-şi refacă balanţa echilibrului.

În cazul unui stil de viaţă nesănătos, abilitatea de a realiza echilibrul symbiotic poate fi puternic compromisă.
Enderlein a demonstrat, prin întreaga sa munca de cercetare, că endobiontul de valenţe înalte (forme de creştere parazite) este dăunător pentru fluidele corpului. Aceste procese de boală iau forma diverselor tulburări funcţionale ca de ex. cefalee, HTA/hTA, senzaţie de rău, lipsa apetitului, limba încărcată, gingivite, coşuri, halenă, catar, acufene, diaree, tulburări de vedere şi auz, demotivare, depresie, tulburări de concentrare şi/sau memorie. Oricum, bolile semnalează încercarea organismului de a readuce simbioza perturbată la starea iniţială de sănătate. În funcţie de condiţiile perturbatoare de mediu, organismul fie învinge boala prin forţele biologice de auto-vindecare, fie simbiontul se dezvoltă neverificat într-un parazit. Dacă mediul intern este perturbat printr-o nutriţie şi un stil de viaţă nesănătos, care perturbă echilibrul acido-bazic, ca rezultat al toxinelor ambientale, infecţiilor constante sau stărilor depresive, forţele de auto-vindecare (imunitatea) ale organismului devin incapabile să restabilească echilibrul simbiotic, caz în care boala se va manifesta şi va ataca organismul.

Plecând de la cercetările sale asupra pleomorfismului, Enderlein a dezvoltat terapia izopată - un set de remedii biologice specifice pentru toate simptomele generale, non-specifice care aparţin complexului endobiozei. În “Bacteria Cyclogeny”, Enderlein descrie dezvoltarea a 2 specii de fungi Aspergillus niger van Tieghem (SA 4-20) şi Mucor racemosus Fresen (SA 4-11), începând de la fazele primitive, ca cele mai mici particule coloidale albuminoide, via faza bacterie, în sus, la stadiul de fung. Fondatorul lui Sanum-Kehlbeck a obţinut culturile originale ale lui Enderlein. Sanum-Kehlbeck are dreptul exclusiv de a produce aceste formule originale ale Prof. Dr. Gunther Enderlein. În Canada sunt valabile cele comercializate prin Biomed International. Pe lângă aceste remedii originale izopate, Sanum-Kehlbeck produce un număr mare de remedii bazate pe cercetările Prof. Dr. Enderlein.
    Terapia SANUM se bazează pe remedii izopate; ea furnizează o metodologie eficientă de tratament în funcţie de nevoile particulare ale pacienţilor. Cauza, nu simptomul este esenţial pentru identificarea bolii şi terapiei. Cu alte cuvinte prin acest tratament se obţine vindecarea oricărei afecţiuni de natură virală, bacteriologică, micotică şi chiar oncologică.
Dr. Viviana BOGDAN, medic homeopat,
Sanum Practitioner, Darkfield Mycroscopy
specialist
tel: 0742.956.817 - programări doar prin sms
www.vip-consult.ro
Marian Pană
cogito

Dacă cineva îmi spunea -în luna februarie- că se va declara stare de urgență -în luna martie- în câteva țări europene n-aș fi crezut că este posibil așa ceva. Cum a declarat și președinta Comisiei Europene: “am subestimat coronavirusul”.
Prioritatea priorităților (încă e timp -chiar și-n ceasul al treisprezecelea!-): autoritățile să asigure echipament de protecție (măști, mânuși, halate etc) pt personalul ...
univers farmaceutic
Acest site, numele sau si tot materialul inclus este copyright © Colegiul Farmacistilor din Romania (toate drepturile rezervate).
Reproducerea totală sau parțiala, și sub orice altă formă, tipărită sau electronică, sau distribuția articolelor se face numai cu acordul scris al autorului.
WebDesign by Incorom