Gala Farmacistilor
Educația pentru sănătate și educația sănătoasă

Data: 17/09/2019
orizonturi

Serban Iosifescu


Când am primit invitația de a scrie un articol în revista ”Univers Farmaceutic”, prima mea reacție a fost să declin oferta, spunând că nu mă pricep deloc la domeniul farmaceutic și foarte puțin la cel medical, în general, pentru că nu îmi place să mă pronunț în domenii în care nu sunt competent. Dar, gândindu-mă mai bine, mi-am zis că este o ocazie bună de a ieși din ”bula” mea obișnuită pentru a trece de la un domeniu (cât de cât) familiar, educația, la altul, mai puțin cunoscut, cel medical. În plus – și cel mai important –, orice ocazie este bună pentru a arăta cât de importantă este educația, pentru toate domeniile de activitate umană – inclusiv cel medical.

Intervenția mea va avea două secțiuni. Prima se refere la impactul educației, în general, asupra vieții noastre, inclusiv asupra sănătății, iar cea de-a doua va fi o pledoarie pentru educație, dar pornind de la experiența mea, foarte limitată, în sistemul de educație medicală continuă.

Referitor la primul aspect, voi trece, sumar, în revistă rezultate care arată importanța educației pentru calitatea vieții, inclusiv pentru sănătatea noastră. De exemplu, conform studiilor naționale și internaționale, realizate de OECD, UNUICEF, Banca Mondială etc.:

  • Nivelul de educație se corelează pozitiv cu nivelul venitului personal. Conform datelor internaționale (studii realizate sub egida Băncii Mondială), fiecare an în plus de educație, aduce 10% în plus la veniturile persoanei. Aplicând aceleași modele în România, fiecare an în plus de educație aduce 8% în plus la venituri.
  • Nivelul de educație se corelează pozitiv cu speranța de viață: o persoană cu educație de nivel terțiar trăiește cu 3-6 ani mai mult decât o persoană cu studii de nivel secundar.
  • Nivelul de educație se corelează pozitiv cu starea de sănătate: pentru populația României, fiecare an în plus de educație, scade cu 8% șansele de îmbolnăvire.
  • Nivelul de educație se corelează pozitiv cu activitatea de pe piața muncii. La nivel mondial, nivelul șomajului este de 1-2 procente la persoanele active pe piața muncii cu educație de nivel universitar, dar poate fi de 10 ori mai mare la persoanele doar cu educație de bază. Pentru România, fiecare an în plus de educație, crește șansa de angajare cu 8%.
  • Nivelul de educație se corelează negativ cu obezitatea, consumul de alcool și cu fumatul.
  • Nivelul de educație, se corelează negativ cu criminalitatea.
  • Nivelul de educație se corelează pozitiv cu angajamentul social și politic – inclusiv cu voluntariatul, intenția de vot și activismul politic.

Deci, cu cât suntem mai educați, cu atât trăim mai bine, mai mult, mai sănătos și mai împliniți din punct de vedere social.

În privința educației medicale, experiența mea este limitată la o colaborare (între 2000 și 2005), cu Centrul Național de Dezvoltare Profesională în Domeniul Sanitar, pentru evaluarea și acreditarea formatorilor din domeniul educației medicale continue.

Am cunoscut, atunci, mulți medici și asistenți de foarte bună calitate umană și profesională, care au devenit formatori pentru colegii lor. La aspecte pozitivă, am remarcat ceea ce eu numesc ”respect pentru reguli”. Nu este vorba de o respectare formală, orbească, a normelor, ci de o înțelegere adâncă a faptului că regulile trebuie înțelese, în primul rând, pentru a fi respectate, pe de o parte, dar și a reversului, pe de altă parte: nerespectarea unor reguli poate avea consecințe nefaste. Cea mai profundă înțelegere a acestor realități am întâlnit-o la medicii și asistenții specializați în medicina de urgență.

Pe de altă parte am sesizat și anumite aspecte legate de formarea inițială și continuă a medicilor și asistenților, care, în opinia mea, ar avea nevoie de o îmbunătățire. De exemplu, modul în care medicul și asistentul medical comunică cu pacientul, mai ales în situații limită. Astfel, am remarcat faptul că doar medicii și asistenții specializați în ”îngrijiri paliative” beneficiază (din motive lesne de înțeles) de o formare solidă privind comunicarea ”veștilor proaste”.

Extinzând discuția și pornind de la unitatea (demonstrată – cel puțin în educație) dintre corp și minte (doar vorbim, de milenii, de ”mens sana in corpore sano”, nu-i așa?), cred că nu poate exista o vindecare a corpului, inclusiv prin medicație, fără o acțiune asupra mentalului.

Revenind la ceea ce știu, respectiv la ceea ce am învățat eu de la personalul implicat în îngrijiri paliative: apărarea sau restabilirea demnității umane nu înseamnă numai intervenții chirurgicale de succes, medicamentație adecvată sau proteze ”inteligente”, ci însemnă și susținerea autonomiei persoanei, a încrederii în forțele proprii și în ceilalți oameni – toate construite prin respect și comunicare adecvată.

În educație, s-a demonstrat, deja, că ”starea de bine” este un catalizator pentru rezultate mai bune la învățătură, fiind inițiat un ”cerc virtuos”: dacă te simți bine, atunci performezi mai bine; dacă performezi mai bine, ești mai mulțumit de tine și te simți și mai bine; etc. Mai mult, cercetările recente din domeniul neuroștiințelor, au arătat că anumite stări fizice, anumite mișcări și poziții corporale influențează învățarea. Iată un exemplu sugestiv: într-un experiment, atunci când participanții țineau un creion între dinți, antrenând mușchii zâmbetului, ei înțelegeau mai repede comunicările plăcute decât cele neplăcute, în timp ce la participanții care țineau un creion între nas și buza superioară – antrenând mușchii încruntării -, efectul era invers: înțelegeau mai repede comunicările neplăcute.

Sunt convins că acest cerc virtuos funcționează la persoana care are nevoie de sprijin medical, sub orice formă: medicul sau farmacistul (ca și profesorul sau învățătorul) nu poate fi considerat doar un furnizor de produse sau de servicii. El trebuie să-și asume comunicarea și relaționarea interpersonală, numai astfel putându-și îndeplini misiunea asumată.

Marian Pană
punctul pe i

Întrebarea aceasta am auzit-o și acum 25 de ani. Pe atunci fiind tânăr n-aveam experiența și expertiza pe care le am acum.
Vă spun de la început: este o întrebare care nu rezistă la o analiză serioasă.
În primul rând munca administrativă zilnică, la nivel teritorial si național are un procentaj mai mare decât am crezut inițial. Este într-adevar laborioasă, reprezintă un sprijin real în munca noastră, dar nu o apreciem cum se cuvine.
În al doilea rând sunt convins ca platforma informatică pe care o avem la dispoziție ne va ajuta mult si “totul” va deveni computerizat (cum se întâmplă -deja- cu managementul datelor profesionale). Cum am afirmat deseori trebuie să ne adaptăm la revoluția tehnologică care are loc sub ochii noștri. Suntem în plin proces de digitalizare a activităților curente. Trebuie să fim parte a acestui proces indiferent dacă ne place sau nu ne place. ...
Ioan-Aurel Pop
reteta de cultura

Nu se știe în detaliu prin ce mecanisme ale minții ne atrage trecutul, dar fenomenul este incontestabil, chiar dacă unii dintre noi detestă (sau afirmă că detestă) acest lucru. O explicație generală există și este arhicunoscută: istoria reprezintă viața oamenilor trăitori în trecut, iar viața este esența „trestiei gânditoare” numite om. Cum să nu fim atrași de viață, adică de noi înșine, de soarta noastră ...
univers farmaceutic
Acest site, numele sau si tot materialul inclus este copyright © Colegiul Farmacistilor din Romania (toate drepturile rezervate).
Reproducerea totală sau parțiala, și sub orice altă formă, tipărită sau electronică, sau distribuția articolelor se face numai cu acordul scris al autorului.
WebDesign by Incorom