Comisia de farmacie clinică și uniformizarea competențelor farmaciștilor

Iată-mă din nou exprimându-mi părerea cu privire la statutul farmacistului clinician...De data aceasta mă prezint în fața colegilor cu o întrebare la care, personal, nu am găsit răspuns. De ce nu există Comisie de farmacie clinică în Minister?

ORDINUL Nr. 2.396*) din 18 iulie 2023 privind înființarea, organizarea şi funcționarea comisiilor de specialitate ale Ministerului Sănătății, cu toate modificările aduse actului oficial publicate în Monitorul Oficial, inclusiv cele prevăzute în Ordonanța Nr. 3.928/19.07.2024 Publicat în Monitorul Oficial Nr. 713/22.07.2024, stabilește comisiile de specialitate ale Ministerului.

Citind eu în ordin, faptul că, Comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii sunt organisme consultative cu corespondent înNomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice, care furnizează expertiza necesară pe baza căreia Ministerul Sănătăţii coordonează din punct de vedere ştiinţific, profesional şi metodologic reţeaua de asistenţă medicală, m-am bucurat.

Așadar, mă așteptam sa văd în lista intitulată în ordin Denumirea comisiilor de specialitate şi subcomisiilor Ministerului Sănătăţii, Comisia de farmacie clinică. Dar surpriză, aceasta nu există. Luând exemplul celorlalte comisii, ar trebui să existe 4 Comisii de specialitate pentru domeniul farmacie, corespunzătoare specialităților farmaceutice din Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice.

Vă invit să citiți ordinul pentru a vedea importanța unor astfel de Comisii în Minister. Între timp am selectat câteva atribuții ale acestor comisii așa cum sunt citate în ordin la Art. 11 - (1):

Comisiile de specialitate au următoarele atribuţii:

a) elaborează protocoale terapeutice privind prescrierea medicamentelor, protocoale naţionale de practică medicală sau adaptează conţinutul acestora în baza protocoalelor internaţionale în domeniu, în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la data primirii solicitării, pe care le supun aprobării ministrului sănătăţii;

b) avizează ghidurile de practică medicală;

c) fundamentează deciziile ministrului sănătăţii cu privire la politicile, strategiile şi programele de acţiune în domeniul sănătăţii populaţiei din sfera de competenţă, în acord cu politicile publice din domeniul sănătăţii;

d) identifică şi propune ministrului sănătăţii priorităţile naţionale pe termen scurt, mediu şi lung, corespunzător domeniului de specialitate din sfera de competenţă;

e) elaborează propuneri pentru pachetele de servicii medicale care se asigură în cadrul sistemului de asigurări de sănătate;

f) elaborează propuneri pentru programe naţionale de sănătate care se asigură în cadrul sistemului de asigurări de sănătate sau de la bugetul de stat;

g) colaborează cu structurile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii, precum şi cu cele din cadrul universităţilor de medicină şi farmacie pentru elaborarea programelor de pregătire profesională, organizarea şi desfăşurarea activităţii de învăţământ postuniversitar;

h) colaborează cu societăţile profesionale în problemele majore ori de interes naţional din sfera de competenţă;

i) propun preşedinţii comisiilor de specialitate teritoriale şi evaluează, la solicitarea Ministerului Sănătăţii, recomandările formulate de acestea pentru trimiterea unor categorii de bolnavi pentru tratament în străinătate;

j) colaborează cu structurile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii în vederea elaborării şi transmiterii răspunsurilor la întrebările/interpelările parlamentarilor, precum şi a punctelor de vedere profesionale asupra propunerilor legislative, cu impact în domeniul sănătăţii, cu respectarea termenelor legale în vigoare, în funcţie de obiectul de activitate specific al fiecărei comisii de specialitate;

k) emit puncte de vedere profesionale în exercitarea atribuţiilor care le revin, la solicitarea structurilor de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii;

l) propun abilităţile incluse în curricula de pregătire în rezidenţiat;

m) avizează curricula propusă de instituţiile de învăţământ superior cu facultăţi de medicină, stomatologie şi farmacie acreditate;

n) elaborează fişa postului rezidentului, cu caracter şi conţinut general obligatorii, care să cuprindă drepturile, obligaţiile şi limitele de competenţă ale acestuia, cu avizul Colegiului Medicilor din România, Colegiului Medicilor Stomatologi din România şi, respectiv, Colegiului Farmaciştilor din România, după caz, pentru fiecare dintre specialităţile prevăzute de nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală;

o) avizează recunoaşterea stagiilor de pregătire efectuate în afara României în vederea prezentării la examenul de specialist, pe baza următoarelor documente: fotocopii şi traduceri legalizate ale documentelor emise de autorităţile competente din ţările respective;

p) propun tematicile examenului de medic specialist, medic primar şi cele pentru concursuri de ocupare de posturi, precum şi bibliografiile aferente;

q) propun echivalarea studiilor în baza unui referat semnat de responsabilul naţional de program pentru medicii, medicii dentişti şi farmaciştii care au urmat într-un stat membru al Uniunii Europene, în Spaţiul Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, Statele Unite ale Americii, Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Republica Moldova un program de pregătire similar ca tematică şi durată, pe baza documentelor doveditoare emise de autorităţile competente;

r) propun preşedintele şi un membru pentru comisia mixtă cu atribuţii privind recunoaşterea titlurilor oficiale de calificare ca medic specialist eliberate de statele terţe, altele decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii, echivalente specialităţilor medicale clinice şi paraclinice prevăzute de nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală;

s) emit recomandări privind oportunitatea utilizării ca tratament de ultimă instanţă a unui medicament, atunci când nu există avizul Comitetului pentru medicamente de uz uman din cadrul Agenţiei Europene a Medicamentului;

t) eliberează un document justificativ privind încadrarea unui medicament în categoria celor pentru nevoi speciale care nu pot fi satisfăcute de medicamentele ce deţin autorizaţie de punere pe piaţă în România şi comunică necesarul pentru 12 luni de utilizare, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării, în condiţiile legii;

u) emit avizul, în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la primirea solicitării, cu privire la alegerea comparatorului relevant pentru practica medicală din România - medicament aferent unei DCI care are aceeaşi indicaţie aprobată şi se adresează aceluiaşi segment populaţional sau aceluiaşi subgrup populaţional cu medicamentul evaluat;

v) transmit, în cel mult 10 zile lucrătoare de la primirea solicitării, numărul de pacienţi eligibili pentru fiecare indicaţie/arie terapeutică în parte aferentă medicamentelor pentru care s-a emis decizie de includere condiţionată, precum şi încadrarea medicamentelor în criteriile de prioritizare şi gradul de substituibilitate al acestora, după caz;

w) îndeplinesc şi alte sarcini stabilite de ministrul sănătăţii, în acord cu specificul domeiului de activitate pe care îl coordonează, precum şi alte atribuţii prevăzute în alte acte normative;

x) coordonează activitatea subcomisiilor pe care le au în structura lor.

Pentru unii, acest aspect poate părea neînsemnat, însă pentru mine, în calitate de farmacist specialist în Farmacie clinică și cu activitate practică în spital, este esențială existența unei Comisii de farmacie clinică în cadrul Ministerului Sănătății.

Sper că se vor lua măsuri în această direcție. Deși există numeroase reglementări pentru farmacistul din farmacia comunitară și poate și pentru alte domenii în care activează farmaciștii, reglementările pentru farmacia clinică, cea veritabilă, sunt extrem de limitate. Este important să subliniem că adevăratul farmacist clinician nu este doar cel care lucrează într-o clinică, ci acela care a urmat trei ani de rezidențiat în specialitate și are atribuții specifice bine definite. Soluția este să se inițieze demersurile necesare pentru înființarea unei Comisii de farmacie clinică în cadrul Ministerului.

Farmaciștii clinicieni au nevoie de Protocoale și Ghiduri elaborate de o astfel de Comisie, precum și de un forum profesional competent care să înțeleagă cu adevărat nevoile și provocările cu care se confruntă aceștia în România. Până la înființarea acestei comisii, fiecare farmacist clinician își desfășoară activitatea bazându-se doar pe curricula de pregătire din rezidențiat și pe cerințele impuse pentru acreditarea spitalelor.

Ați observat că cerințele pentru acreditarea spitalelor impun farmacistului clinician atribuții specifice? Acestea nu includ eliberarea medicamentelor, depozitarea lor, rezolvarea neconformităților la recepție, prepararea în laboratorul farmaceutic sau alte activități legate de farmacie. În schimb, se cer atribuții specifice de farmacie clinică. Acest lucru nu se datorează, oare, faptului că nu toți farmaciștii sunt la fel? Avem pregătire diferită și atribuții diferite, iar tendința de a uniformiza competențele farmaciștilor îi supraîncarcă profesional, îi predispune la malpraxis și pune în pericol siguranța pacientului. Nimeni nu poate, nu are timpul necesar și nici pregătirea adecvată pentru a face tot ce se cere într-o farmacie de spital, mai ales în contextul în care standardele devin din ce în ce mai numeroase și mai complexe. Din acest motiv, farmacistul „bun la toate”, cu o fișă de post încărcată cu atribuții mai mult sau mai puțin specifice, nu reușește adesea să atingă cele mai înalte standarde de calitate, ceea ce duce la creșterea riscului de eroare. Și cine are de suferit în cele din urmă? Evident, farmacistul și pacientul. De aceea, nu susțin tendința de uniformizare a competențelor.

Această tendință de uniformizare nu doar că diminuează calitatea actului profesional, dar și subminează rolul specializat al farmacistului clinician, care ar trebui să fie recunoscut și valorizat pentru expertiza sa specifică. Este esențial ca fiecare farmacist să fie utilizat la capacitatea sa maximă, în funcție de pregătirea și competențele sale, pentru a asigura cele mai bune rezultate pentru pacienți și pentru sistemul de sănătate în ansamblu.

Așadar, de ce nu există Comisie de farmacie clinică în Minister?