Farm. Marian Pana
Am avut privilegiul sa ma gândesc adânc la aceste idei. O sa va împărtășesc aceste gânduri pe care -acum- le văd limpede.
Primul gând se referă la ce lăsăm drept datorie (“moștenire”) financiară pt generațiile de după noi (ca să fie clar iau in considerare persoanele până in 45 de ani: copii, tineri adulți si tineri maturi). Nu doresc sa auzim -peste ani- cuvinte grele din partea lor in sensul că -acum- ne-am hotărât noi (cei de peste 45 ani) sa le “punem in cârcă mai mult decat pot duce”.
Al doilea gând se referă la Uniunea Europeană. Am remarcat -intr-un sondaj recent- că rămâne cea mai de incredere „instituție europeană” pentru români. Așa și trebuie sa fie întrucât reprezintă o ancoră de stabilitate pentru țara noastră. O posibilitate certă de dezvoltare si o fereastră către prosperitate pentru fiecare dintre noi. Cu condiția ca noi -acasă- sa ne facem “temele“. Care nu sunt prea grele dar ne cer consistență si coerență. Trag nădejde că nu vom ajunge să ne lamentăm conform zicalei “văcuța care umple găleata cu lapte și apoi îi dă cu piciorul“.
Al treilea gând se referă la educație si sănătate. Cunoaștem -cu toții- axioma: profesorii ne modelează caracterele, iar medicii ne salvează viețile. Care și reflectă adevărul.
Dacă acționăm realist și pragmatic si avem decidenți cu “mansarda bine mobilată“ va fi nevoie sa alocăm 15% din PIB pentru cele două domenii. De la actualul 8% trebuie să ajungem la 15% in anul 2025. Câte 1% in plus in fiecare an următor.
Pentru educație este nevoie sa facem toate eforturile imaginabile. Să ne ținem promisiunea și să respectăm ce am decis (noi, adulții pentru copiii noștri): 6% pentru educație. Copiii -indiferent de veniturile familiei si de unde sunt: urban/rural- se pot ridica cu ajutorul educației (școala, liceu, facultate). Profesori dedicați -încă- mai avem. Copii care mai cred in educație -încă- mai sunt. Și sunt majoritari. Efortul principal (inclusiv financiar) trebuie indreptat către invățământul primar si gimnazial. Cu accentul direcționat spre clasele V-VIII (experiența personală imi spune că aici sunt cele mai mari probleme). Stiți regula: vârfuri sunt, cei care nu invață sunt dar coloana vertebrală a unei națiuni este dată de medie. Și media s-a dus in jos in ultimii ani. Din diverse motive. În educație stăm pe o bombă cu efect intârziat care riscă să explodeze in deceniul următor și să ne afecteze grav.
Sănătatea e cea mai de preț avere pe care o avem. Si trebuie să ne îngrijim corespunzător de ea. Programele de promovare a sănătății precum si de prevenire a îmbolnăvirilor vor trebui sa ocupe un loc mult mai important in anii ce vin. Iar dacă devenim pacienți este nevoie să avem incredere că ne facem bine. Cu sprijinul medicilor si al infrastructurii de sănătate (despre farmaciști cu alt prilej).
Este in plină desfășurare o revoluție medicală care ne va prelungi viața. În acest context calitatea vieții capătă valențe nebănuite.
Dacă acționăm acum avem o șansă să ne fie bine in anii ce urmează. Este evident ca profesorii si medicii merită mai mult -din punct de vedere salarial- dar asta nu rezolvă problemele celor două domenii. Salarizarea adecvata a celor două categorii profesionale reprezintă o condiție necesară dar nu și suficienta.
Putem să ne focalizăm pe cele două domenii? Cred că da întrucât consensul există. Sunt convins că un plan bine pus la punct, cu obiective clare, cu alocarea și utilizarea eficienta a resurselor reprezinta cheia de succes. Un plan urmărit cu obstinație, cu implementarea și execuția lui riguroasa. Planificarea si execuția reprezinta ”cheile de boltă” ale succesului.
Nu vreau sa vorbim mult și să facem puțin. Este cineva dispus să se “înhame” la aceste două proiecte posibile si necesare? Sunt convins ca două echipe -alocate pe cele două domenii- in aproximativ 10 ani ne-ar pune pe o direcție corectă. Cu rezultate palpabile: am fi și mai educați si mai sănătoși.
Educația si sănătatea nu sunt cheltuieli. Sunt investiții sigure in viitorul nostru.
Numai un popor educat și sănătos va face față provocărilor ce “stau” sa vină!