Farm. Nicoleta Radu, Vicepreședinte CFR

PROFESIILE REGLEMENTATE ȘI PROFESIILE LIBERALE.
DREPTUL COMUN PENTRU PROFESIILE REGLEMENTATE

Legea nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate în România.

Activitatea profesională reglementată reprezintă activitatea profesională pentru care accesul sau exercitarea în România este condiţionată, direct sau indirect, în conformitate cu legislaţia română în vigoare, de deţinerea unui document care să ateste nivelul de formare profesională.

Sunt considerate activităţi profesionale reglementate activităţile exercitate cu titlu profesional, dacă utilizarea unui astfel de titlu este rezervată doar titularilor unor documente care atestă nivelul de formare profesională. Sunt considerate, de asemenea, activităţi profesionale reglementate activităţile desfăşurate de membrii unei organizaţii profesionale, dacă organizaţia respectivă:

a) are ca obiectiv fundamental promovarea şi menţinerea unui nivel ridicat într-un anumit domeniu profesional;
b) este recunoscută prin legea română în vederea realizării acestui obiectiv;
c) eliberează membrilor săi un document care atestă nivelul de formare profesională;
d) impune membrilor săi respectarea unor reguli de conduită profesională elaborate de aceasta;
e) conferă membrilor săi dreptul de a folosi un titlu profesional sau abrevierea acestuia şi de a beneficia de un statut corespunzător nivelului de formare profesională.

Astfel, regăsim trei situații:
a) profesii reglementate pentru care această lege constituie dreptul comun, aplicat în completarea normelor speciale cuprinse în legile specifice fiecării profesii reglementate;
b) profesii reglementate pentru care se aplică exclusiv normele speciale cuprinse în legile specifice fiecărei profesii reglementate ( profesii reglementate la art.1 alin.3 din lege)
c) profesii reglementate pentru care se aplică exclusiv norme speciale cuprinse în legile specifice fiecărei profesii 9 care nu sunt enumerate nici în anexa 2 din lege).

PROFESIILE LIBERALE

Profesia liberală este, potrivit art.7 pct.34 din Codul fiscal, acea ocupație exercitată pe cont propriu de persoane fizice, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea și exercitarea profesiei respective.

PROFESIA DE FARMACIST:

Profesia de farmacist se exercită pe teritoriul României, în condiţiile Legii nr. 95/2006 republicată, de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în farmacie, după cum urmează:
a) cetăţeni ai statului român;
b) cetăţeni ai unui stat membru al UE, ai unui stat aparţinând SEE sau ai Confederaţiei Elveţiene;
c) soţul unui cetăţean român, precum şi descendenţii şi ascendenţii în linie directă, aflaţi în întreţinerea unui cetăţean român, indiferent de cetăţenia acestora;
d) membrii de familie ai unui cetăţean al unuia dintre statele prevăzute la lit. b), aşa cum sunt definiţi de art. 2 alin. (1) pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale UE şi SEE şi a cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
e) cetăţenii statelor terţe beneficiari ai statutului de rezident permanent în România;
f) beneficiari ai statutului de rezident pe termen lung, acordat de unul dintre statele prevăzute la lit. b).

Prin titlu oficial de calificare în farmacie se înţelege:
a) diploma de farmacist, eliberată de o instituţie de învăţământ superior medico - farmaceutic acreditată din România;
b) adeverinţa de absolvire a studiilor, eliberată la cererea absolventului, ca urmare a finalizării complete a studiilor, valabilă până la eliberarea diplomei de licenţă, dar nu mai mult de 12 luni de la data emiterii;
c) certificatul de farmacist specialist, eliberat de Ministerul Sănătăţii;
d) diploma, certificatul sau un alt titlu de farmacist, eliberate conform normelor UE de statele membre ale UE, statele aparţinând SEE sau de Confederaţia Elveţiană;
e) [{*}] e) diploma, certificatul sau un alt titlu de farmacist, dobândite într-un stat terţ, de îndată ce titularul său are o experienţă profesională de 3 ani pe teritoriul statului care a recunoscut respectivul titlu de calificare, ori echivalate în România, în condiţiile legii. (literă modificată prin art. I pct. 51 din O.U.G. nr. 45/2016, în vigoare de la 2 septembrie 2016)

CONCLUZII:

Profesia de farmacist poate fi exercitată pe teritoriul României de persoanele prevăzute la art. 563 din Legea nr. 95/2006 republicată care îndeplinesc următoarele condiţii:
a) deţin un titlu oficial de calificare în farmacie, prevăzut de lege;
b) nu se găsesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate prevăzute de prezenta lege;
c) sunt apte din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de farmacist;
d) sunt membri ai Colegiului Farmaciștilor din România.

Profesia de farmacist este o profesie reglementată, liberală, independentă şi se exercită pe baza certificatului de membru al Colegiului Farmaciștilor, în regim salarial şi/sau independent, cu respectarea prevederilor Legii nr.95/2006 republicată.

Profesia de farmacist se exercită pe bază de contract de muncă şi/sau contract de furnizare de servicii farmaceutice. Profesia de farmacist se exercită în regim independent, după înregistrarea la administraţia financiară din raza de domiciliu.

NATURA JURIDICĂ ȘI FUNCȚIILE ORDINELOR ROFESIONALE

Doctrina românească anterioară perioadei post-decembriste nu utilizează noțiunea de ordin profesional. Doctrina epocii se referea fie la ” asociațiuni închise„ fie la ” stabilimente publice”.

Literatura juridică actuală face referire la ” organizații profesionale” pe care le califică drept ” stabilimente de utilitate publică” – organisme neguvernamentale, autorizate însă de lege să presteze servicii publice, în regim de putere publică ( asimilate, din perspectiva contenciosului administrativ , autorităților publice).

În realitate, natura (statutul) juridic al acestor entități este similar: sunt persoane juridice înființate și organizate prin legi speciale și cărora le este aplicabil un regim juridic exorbitant, de drept public, derogatoriu de la dreptul comun.

În raport cu legislația actuală în vigoare, ca regulă generală, pentru profesiile reglementate pentru care Legea nr. 200/2004 constituie dreptul comun, ordinele profesionale reprezintă autoritățile competente corespunzătoare respectivelor profesii reglementate ( așa cum sunt definite la art.3 alin.3 și anexa 3 din lege).

Aceeași este situație și pentru profesiile reglementate și ai căror membri fac parte din ordine profesionale, cărora nu li se aplică dispozițiile Legii nr. 200/2004, în temeiul legilor speciale privitoare la acele profesii reglementate.

PROFESIEI DE FARMACIST:
COLEGIUL FARMACIȘTILOR DIN ROMÂNIA

Potrivit art. 586 din Legea nr. 95/2006, Colegiul Farmaciștilor din România este organism profesional, apolitic, fără scop lucrativ, de drept public, cu responsabilităţi delegate de autoritatea de stat, în domeniul autorizării, controlului şi supravegherii profesiei de farmacist ca profesie liberală, de practică publică autorizată.

Colegiul Farmaciștilor din România are autonomie instituţională în domeniul său de competenţă, normativ şi jurisdicţional profesional și cuprinde toţi farmaciştii care întrunesc condiţiile prevăzute la art. 563 lit. a), c) şi e), precum şi farmaciştii stabiliţi în România care întrunesc condiţiile prevăzute la art. 563 lit. b), d) şi f) şi care exercită profesia de farmacist în condiţiile Legii nr. 95/2006 republicată şi sunt înregistraţi la colegiile teritoriale.

Colegiul Farmaciștilor din România se organizează şi funcţionează pe criterii teritoriale, la nivel naţional şi judeţean, respectiv la nivelul municipiului Bucureşti.
Între Colegiul Farmaciștilor din România și colegiile teritoriale există raporturi de autonomie funcţională, organizatorică şi financiară, în condiţiile legii.
Colegiul Farmaciștilor din România reunește toți farmaciștii care exercită profesia pe teritoriul României, reunind toți membrii profesiei, adeziunea la acest organism profesional fiind obligatorie.
Ca regulă generală, libertatea de asociere, ca drept al omului, este consacrată internațional prin art. 20 din Declarație universală a drepturilor omului, prin art. 22 din Pactul Internațional relativ la drepturile civile și politice și la art. 11 din Convenția europeană a drepturilor omului.

În dreptul intern, la nivel constituțional, ca drept fundamental, dreptul de asociere este consacrat prin art.40 din Constituția revizuită și republicată.

AUTORITATEA COMPETENTĂ CORESPUNZĂTOARE Libertarea de asociere cuprinde două elemente/dimensiuni:
a) intenția persoanei respective de a constitui o asociație sau de a se afilia la una existentă;
b) un element negativ, în sensul că nicio persoană nu poate fi obligată să facă parte dintr-o asociație, deci nu poate fi obligată să se înscrie și are dreptul să o părăsească.

Dimensiunea negativă a libertății de asociere – consacrată expres în art.20 parag.1 din Convenția europeană a drepturilor omului implică libertatea persoanei de a nu se asocia sau de a nu se afilia la o asociație, cu excepția unor situații specifice, care rezultă din relațiile reglementate de dreptul public.
De asemenea, art.11 din Convenția europeană a drepturilor omului vizează organizațiile de drept privat.

CONCLUZII:
Ordinele profesionale – care sunt instituții de drept public, reglementate de lege și urmărind scopuri de interes general – nu constituie o asociație în sensul actelor normative menționate anterior, fiind instituții de drept public, nu asociații de drept privat.

Aparteneța unei persoane care deține un titlu oficial de calificare la organizația profesională este obligatorie, nu facultativă, constituind una dintre condițiile legale pentru desfășurarea profesiei reglementate și liberale.
Adeziunea la Colegiul Farmaciștilor din România este obligatorie pentru exercitarea profesiei, ”admiterea” în organizația profesională fiind o condiție pentru exercitarea profesiei.

De asemenea, ” supunerea” membrilor la competențele acestui organism profesional nu este facultativă, ci obligatorie, legiuitorul stabilind clar care sunt drepturile și obligațiile membrilor Colegiului Farmaciștilor din România, precum și atribuțiile acestei organizații.

REGIMUL JURIDIC APLICABIL ORDINELOR PROFESIONALE
Toate ordinele profesional care există în prezent în România – cu excepția ordinului avocaților – sunt înființate în perioada post-comunistă.

Toate ordinele profesionale au fost înființate printr-un act unilateral de putere publică, cu caracter normativ și având forță de lege.

Toate ordinele profesionale sunt entități cu personalitate juridică.

Legile speciale de organizare și funcționare prevăd că ordinele profesionale sunt organizații profesionale, neguvernamentale și fără scop lucrativ, fie persoane de drept public, fie persoane de drept privat, dar de utilitate sau de interes public.

În absolut toate situațiile, există principiul unicității ordinului profesional pentru o anumită profesie liberală sau reglementată. Sub aspectul denumirii, structurile naționale ale ordinelor profesionale se numesc: ” ordin”, ” corp”, ” uniune”, ” colegiu” sau ” cameră”.

În majoritatea cazurilor, exercitarea unei profesii liberale sau reglementate pentru care există un ordin profesional este condiționată de apartenența obligatorie a persoanei la respectivul ordin profesional.
Ordinelor profesionale nu le sunt aplicabile dispozițiile care reglementează formele de asociere - asociații și fundații.

CONCLUZII:

În vederea exercitării profesiei de farmacist, farmaciştii cetăţeni români şi farmaciştii cetăţeni ai unui stat membru al UE, ai unui stat aparţinând SEE sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în România, precum şi farmaciştii care întrunesc condiţiile prevăzute la art. 563 lit. c) şi e) din Legea nr. 95/2006 republicată au obligaţia să se înscrie în Colegiul Farmaciștilor din România.

Membrii Colegiului Farmaciștilor din România sunt înscrişi în Registrul unic al farmaciştilor din România, care se publică pe pagina de internet a CFR.

Practicarea profesiei de farmacist de o persoană care nu are această calitate constituie infracţiune şi se pedepseşte conform Codului penal.

Atribuţiile CFR nu pot fi exercitate de nicio altă asociaţie profesională.

CFR nu se poate substitui organizaţiilor patronale sau sindicale şi în îndeplinirea atribuţiilor sale nu poate face uz de prerogativele acestora prevăzute de lege.

Membrii CFR pot face parte şi din alte asociaţii profesionale, conform dreptului la asociere liberă, însă obligația înscrierii lor în organizația profesională nu este opțională, ci obligatorie!!

Pe durata exercitării profesiei în regim salarial sau/şi independent, farmacistul este obligat să încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională şi să înştiinţeze colegiul teritorial al cărui membru este.

Titlul XIV din Legea nr. 95/2006 republicată transpune integral prevederile referitoare la exercitarea profesiei de farmacist, cuprinse în următoarele acte normative ale Uniunii Europene:

a) art. 11 al Regulamentului Consiliului nr. 1.612/68/CEE din 15 octombrie 1968 privind libera circulaţie a lucrătorilor în interiorul Comunităţii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE), seria L, nr. 257 din 19 octombrie 1968;
b) Directiva Consiliului nr. 85/432/CEE din 16 septembrie 1985 pentru coordonarea dispoziţiilor legislative, regulamentare şi administrative privind anumite activităţi din domeniul farmaceutic, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE), seria L, nr. 253 din 24 septembrie 1985, p. 34;
c) Directiva Consiliului nr. 85/433/CEE din 16 septembrie 1985 privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri de farmacist, inclusiv măsuri pentru facilitarea exercitării efective a dreptului de stabilire privind anumite activităţi în domeniul farmaceutic, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE), seria L, nr. 253 din 24 septembrie 1985, p. 37;
d) Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanţilor ţărilor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE), seria L, nr. 16 din 23 ianuarie 2004;
e) art. 45, art. 50 alin. (1) şi (4), art. 51, art. 52 alin. (1), art. 53, art. 54 şi art. 56 alin. (1) şi (2) din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE), seria L, nr. 255 din 30 septembrie 2005;
f) Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 noiembrie 2013 de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi a Regulamentului (UE) nr. 1.024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieţei interne Regulamentul IMI;), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 354 28 decembrie 2013.

Acest articol a fost publicat pentru prima data in revista Pharma Points, ianuarie 2017. Pentru accesarea chestionarului si credite EFCD va invitam sa accesati link-ul [Chestionar Supliment Pharma Points 1/2017](https://goo.gl/forms/KAh5hijczrUOka3s1)