erviciul public este un mecanism instituțional prin care este acoperit un interes general. În cazul discutat, interesul general este acela ca profesia de farmacist să se exercite la standarde profesionale maxime de calitate și competență profesională. Acest interes derivă în mod evident din faptul că siguranța și apărarea vieții și sănătății reprezintă una dintre valorile fundamentale care stau la baza organizării și funcționării statelor. Așa fiind, Colegiul Farmaciștilor din România apare ca fiind un mecanism înființat de statul român dar pus la dispoziția membrilor profesiei pentru ca aceștia să asigure și să garanteze că profesia de farmacist se exercită pe teritoriul României potrivit unor înalte standarde profesionale pe care, în multe cazuri, le impune și le certifică corpul profesional. Dincolo de faptul că însăși legea stabilește în mod explicit natura juridică a Colegiului Farmaciștilor din România, respectiv autoritate de drept public, tot legea stabilește și planurile în care Colegiul Farmaciștilor din România acționează, respectiv :

    • autorizarea în vederea exercitării profesiei;
    • supravegherea modului în care aceasta se exercită;
    • controlul efectiv a modului de exercitare a actului profesional.

Pentru a putea în mod efectiv acoperi cele trei dimensiuni instituționale, Colegiului Farmaciștilor din România i-au fost stabilite prin legea de înființare și organizare mai multe atribuții.
Este important de știut că noțiunea de atribuție este o noțiune complexă specifică dreptului public, noțiune care nu se confundă cu dreptul subiectiv ori obligația juridică. În esență, atribuția semnifică atât autoritatea de a avea dreptul de a face ceva în regim de drept public dar și obligația pentru deținătorul atribuției de a acționa în sensul și competența acordată de legiuitor prin stabilirea acelei atribuții.
Simplificând foarte mult, atribuția este în același timp drept și obligație.
Cu alte cuvinte, dacă un drept este calificat de doctrină și legislație ca fiind o facultate de a face ceva, exercitarea lui nefiind obligatorie, în cazul atribuției acest lucru nu se poate iar exercitarea este întodeauna obligatorie și conformă cu interesul public. Sancțiunea pentru neexercitarea unui drept este în general prescripția, pe când în cazul neexercitării atribuțiilor ori exercitarea lor defectuoasă este de regulă abuzul în serviciu.

m făcut această lungă introducere pentru a se înțelege faptul că între Colegiul Farmaciștilor din România și alte organizații, mai mult sau mai puțin profesionale, există deosebiri fundamentale:

- deosebiri din punct de vedere al voinței și a actului de înființare
Colegiul Farmaciștilor din România a fost înființat prin actul de voință a Parlamentului, voință manifestată din punct de vedere formal printr-o lege, pe când celelalte au la bază voința a trei sau mai multe persoane private, a căror voință este atestată prin actul constitutiv al respectivei structuri asociative.

- deosebiri din punct de vedere al scopului urmărit prin înființare
Colegiul Farmaciștilor din România fiind înființat prin voința legiuitorului reprezintă un interes public iar scopul său, așa cum arătam mai sus, este de a fi asigurate mecanismele prin care statul asigură protecția vieții și sănătății cetățenilor săi. În cazul celorlalte structuri asociative, patronate, sindicate, etc., voința care a stat la baza constituirii și înființării respectivei structuri este una privată iar scopul înființării nu poate fi altfel decât acela al apărării intersului membrilor.

- deosebiri din punct de vedere al mecanismelor prin care scopurile care au stat la baza înființării sunt realizate
Colegiul Farmaciștilor din România își realizează funcția socială prin atribuții, acționează și se comportă ca și o autoritate publică, pe când în cazul celorlalte structuri asociative vorbim de petiții, memorii și acte de drept privat.

- deosebiri din punct de vedere a forței juridice a actelor emise respectiv adoptate
Actele adoptate de Colegiul Farmaciștilor din România fiind date în vederea executării unor atribuții legale sunt obligatorii și opozabile tuturor, inclusiv în fața altor autorități publice. Spre exemplu, Certificatul de membru al Colegiului Farmaciștilor din România, avizele de exercitare a profesiei, sancțiunile disciplinare aplicate, actele cu caracter normativ prin care este reglementat exercițiul profesiei, și avem aici în vedere în primul rând Codul de deontologie, etc., toate sunt emise în regim de drept public iar efectele lor sunt recunoscute și obligatorii pentru orice altă autoritate ori entitate de drept privat. Acesta este și motivul pentru care actele emise de Colegiul Farmaciștilor din România nu pot fi desființate decât de o instanță de drept administrativ, în speță Curtea de Apel.

În cazul structurilor asociative de tipul patronatelor, sindicatelor și ONG-urilor, dat fiind faptul că interesul reprezentat este unul privat și actele adoptate sunt unele supuse regimului de drept privat, ele nu sunt obligatorii decât pentru membrii respectivei structuri, nu au o forță juridică în afara organizației iar anularea lor este de competența unei instanțe civile de rang mic în structura ierarhic judecătorească, respectiv judecătoria.

- deosebiri din punct de vedere a necesității și obligativității realizării scopului propus


În cazul Colegiului Farmaciștilor din România realizarea funcțiunilor atribuite și a scopului, este obligatorie și nenegociabilă, pe când în cazul celorlalte structuri realizarea scopului este o chestiune facultativă rămasă la latitudinea membrilor organizației.

- deosebiri din punct de vedere al permanenței și continuității activității
În cazul Colegiului Farmaciștilor din România activitatea sa trebuie să fie permanentă și continuă nefiind admise sincope ori închideri chiar și cu caracter temporar, pe când în cazul celorlalte structuri activitatea poate avea caracter periodic ori chiar ocazional în special cu prilejul unor probleme speciale ale membrilor ori în vedere îndeplinirii unor obligații legale. Dintre atribuțiile cele mai importante ale instituției cele mai semnificative și care impun cu necesitate o funcționare permanentă și continuă, enumerăm:
1. eliberarea Certificatului de membru al Colegiului, singurul document în baza căruia activitatea de farmacist poate avea loc;
2. avizarea periodică a Certificatului de membru;
3. întocmeşte şi actualizează permanent Registrul unic al farmaciştilor din România, administrează pagina de internet de publicare a acestuia şi înaintează trimestrial Ministerului Sănătăţii un raport privind situaţia numerică a membrilor săi, precum şi a evenimentelor înregistrate în domeniul autorizării, controlului şi supravegherii profesiei de farmacist;
4. avizarea, conform regulamentelor de organizare şi funcţionare a unităţilor farmaceutice, fişa de atribuţii a postului de farmacist, întocmită obligatoriu la nivelul fiecărei farmacii;
5. eliberarea certificatului profesional curent;
6. transmiterea unor informații prin sistemul IMI, sistem care este organizat și funcționează la nivel european;
7. eliberarea și gestionarea cardului profesional european;
8. controlează modul în care sunt respectate de către angajatori independenţa profesională şi dreptul de decizie profesională ale farmacistului;
9. organizează judecarea cazurilor de încălcare a normelor de deontologie profesională ori a celor care reglementează exercitarea profesiei sau a actului profesional;
10. organizează centre de pregătire lingvistică, necesare pentru exercitarea activităţii profesionale de către farmaciştii cetăţeni ai statelor membre ale UE, ai statelor aparţinând SEE sau ai Confederaţiei Elveţiene;
11. iniţiază, promovează, organizează şi acreditează în domeniul său de competenţă forme de educaţie farmaceutică continuă şi de ridicarea gradului de competenţă profesională a membrilor săi, cu excepţia programelor de studii complementare în vederea obţinerii de atestate;
12. colaborează în domeniul său de competenţă cu Ministerul Sănătăţii:
• la formarea, specializarea şi perfecţionarea pregătirii profesionale a farmaciştilor;
• în vederea stabilirii şi creşterii standardelor de practică profesională, a asigurării calităţii actului farmaceutic în unităţile farmaceutice;
• la activitatea de inspecţie farmaceutică organizată de acesta, inclusiv pe bază de tematici comune de inspecţie şi control;
• la elaborarea metodologiei de acordare a gradului profesional şi a tematicii de concurs;
• la elaborarea reglementărilor profesiei de farmacist;
• în toate problemele ce privesc asigurarea sănătăţii populaţiei;
• colaborează în domeniul său de competenţă cu Ministerul Sănătăţii prin asigurarea controlului aplicării regulamentelor şi normelor care organizează şi reglementează exercitarea profesiei de farmacist, indiferent de forma de exercitare şi de unitatea farmaceutică în care se desfăşoară.
Având în vedere cele mai sus arătate, inclusiv faptul că pentru realizarea acestor atribuții, a căror realizare după cum arătam este obligatorie și nu facultativă, este necesară existența unei structuri organizaționale complexă, cu structuri funcționale, în speță: departamente, personal angajat, regulemente de organizare și funcționare, fișe de atribuții ale postului, structură logistică, sisteme de comunicare etc., ceea ce definește o structură instituțională complexă care să asigure și să garanteze îndeplinirea întocmai și la timp a tururor atribuțiilor mai sus arătate. Acesta a fost motivul adoptării de către Biroul Executiv, respectiv Consiliul Național al Colegiului Farmaciștilor din România, a unor decizii legate de reorganizarea instituțională a Colegiului. În acest sens au fost aprobate mai multe grupuri de lucru, care până la date precis stabilite, au obligația să:
    • identifice toate atribuțiile pe care Colegiul Farmaciștilor din România le are de îndeplinit;
    • funcțiunile și nevoile interne ale instituției necesare realizării atribuțiilor;
    • elaborarea, în raport de nevoile identificate mai sus a unei organigrame de natură a acoperii toate funcțiunile;
    • stabilirea necesarului de personal pentru asigurarea îndeplinirii atribuțiilor ori a sarcinilor încredințate de către organele de conducere ale instituției;
    • elaborarea ștatului de funcții;
    • elaborarea atribuțiilor pentru fiecare post;
    • elaborarea unei politici de personal și de salarizare;
    • elaborarea unui Regulamentului de Ordine Internă;

eciziile luate reprezintă în o evoluție naturală a organizației,care după mulți ani în care a avut ca rol prioritar doar una dintre dimensiunile sale funcționale (reprezentarea intereselor profesiei și a corpului profesional), a decis să treacă la o puternică și substanțială reformă instituțională astfel încât toate atributele ei sociale să fie realizate.