Aşteptam ca după vacanţă Ministrul Sănătăţii să ajungă la finalul căutărilor şi la găsirea soluţiilor optime pentru medicamentul necesar îngrijirii stării de sănătate a populaţiei. Până atunci să ne facem profesia cum ştim noi mai bine, atfel încât pacientul nostru să conştientizeze că facem toate eforturile pentru ca el să se simtă în siguranţă.

     În toate momentele anului, farmaciștii trebuie sa fie pregătiți (sau nu) pentru schimbări care nu sunt de cele mai multe ori așteptări benefice.
     Fiind indisolubil legate, medicamentul și farmacistul/farmacia, orice este legat de acest cuplu va influența tihna sau zbuciumul pacientului.
     Suntem la cel de-al doilea ministru al Sănătății din cadrul cabinetului Cioloș și lucrurile nu par a se fi mișcat foarte mult în ceea ce ne privește.
     Învestirea domnului Vlad Voiculescu la cârma Ministerului Sănătății a fost primită cu bucurie și încredere, având în vedere voluntariatul domniei sale legat de ”rețeaua citostaticelor”, dar și cu rezervă din partea celor care cunosc profunzimea dezastrului din sistem. Este al doilea economist care conduce destinele sănătății și sper ca măsurile pe care le va întreprinde să se bazeze pe analize economice reale și, de asemenea, mai sper să nu urmărească doar să facă economii cu orice preț.
     Părerea mea sinceră este că domnul ministru este nevoit să administreze un pupitru la care sunt necesare efectuarea unor operațiuni simultane, dar care au în spate filozofii și raționamente total diferite.
     Nemulțumirile medicilor legate de condițiile de muncă și de remunerația precară, diversele accidente în asistența spitalicească, nemulțumirile crescânde ale pacienților toate își cer deodată rezolvarea într-o urgență maximă. O serie de acte normative pun în pericol existența disponibilității unor tratamente prin pericolul creat de lipsa acută a unor medicamente.
     De asemenea, cred cu tărie că este absolut necesară îmbunătățirea cooperării medic-farmacist precum și a comunicării între membrii profesiei și marele public.
     Omul care ne caută zilnic pacient sau aparținător, trebuie convins asupra celor trei dimensiuni care conferă unicitatea farmacistului în sistemul de îngrijiri de sănătate:

• dimensiunea științifică;
• dimensiunea socială;
• dimensiunea economică.

     Prin formarea sa științifică farmacistul este singurul specialist care cunoște în integralitate și în toată intimitatea sa medicamentul, ceea ce îi permite să prepare, elibereze și să conserve medicamentul, dar poate în primul rând să sfătuiască cât mai bine pacientul în vederea utilizării adecvate a oricărui tratament.
     Farmacistul contribuie activ la menținerea sși consolidarea sănătății publice, fiind un factor social important atât prin activitățile curente precum și prin activități specifice cum ar fi activități de farmacovigilență, implicarea în diverse acțiuni și programe de educație sanitară a populației.
     De peste 25 ani, farmacistul român a redevenit întreprinzător, având relații financiare cu furnizorii de medicamente, dispozitive medicale și suplimente nutriționale, precum și cu alți furnizori de produse și serviciu, cu publicul și cu instituțiile statului. El are dreptul legal de a câștiga și obligația etică de a îmbina armonios aspectele economice cu cele profesionale.
     Pentru a putea fi priviți obiectiv și onest în cele trei dimensiuni de către oamenii cu care interacționăm, trebuie să demenostrăm în permanență că avem o pregătire universitară elevată, că avem un rol social deosebit de important și în final că merităm recunoaștere, atât morală, cât și materială.
     S-au împlinit pe 19 iulie 20 de ani de când Ministerul Sănătății prin ministrul de atunci Iulian Mincu a vrut să îngenuncheze definitiv sistemul farmaceutic prin încercarea de a crea o rețea paralelă de distribuție a medicamentelor compensate și gratuite prin farmaciile de spital, policlinici și drogherii. Mobilizarea farmaciștilor a fost exemplară și Colegiul Farmaciștilor din România a avut o vară mai fierbinte decât cea de acum și într-un final glorios am reușit să ne impunem punctul de vedere. Toate acestea nu ar fi fost posibile fără o solidaritate exemmplară.
     Nu pot să nu mă gândesc cu pioșenie la colaborarea pe care am avut-o în calitate de președinte al Colegiului Framaciștilor din România în primul meu mandat, cu regretatul coleg Dr.Farm. Victor Zarchievici, care era președintele Colegiului Farmaciștilor din București.
     Revenind la realitatea din 2016, nu pot să nu mărturisesc sentimentul de neliniște generat de amânarea până în toamnă a Ordinului 75/2009. În ultimul an și jumătate, aproape 700 de medicamente au dispărut din CANAMED. Numărul de medicamente este în scădere, cel al notificărilor de retragere a depășit demult cifra de 1500.
     Aplicarea Ordinului 75/2009 la începutul verii ar fi putut duce la o catastrofă care ar fi zguduit crunt sistemul sanitar românesc și așa destul de șubred.
     Am încredere în promisiunile ministrului Vlad Voiculescu legate de o analiză serioasă și corectă în care să fie consultați așa cum a promis, toți cei implicați pe lanțul de distribuție a medicamentului.

     Sperăm ca experții străini promiși să aibă atât timpul, cât și elementele necesare puse la dispoziție în timp util astfel încât decizia luată să conducă la dispariția tuturor sincopelor care fac în momentul de față să avem o funcționare defectuoasă a asigurării cu medicamente a pacientului român.
     Așteptăm ca după vacanță Ministerul Sănătății să ajungă la finalul căutărilor și la găsirea soluțiilor optime pentru medicamentul necesar îngrijirii stării de sănătate a populației. Până atunci să ne facem profesia cum știm noi mai bine astfel încât pacientul nostru să conștientizeze că facem toate eforturile pentru ca el să se simtă în siguranță.