Conf.dr. Hancu Gabriel
Universitatea de Medicină și Farmacie din Tîrgu Mureș
Facultatea de Farmacie, Disciplina Chimie farmaceutică

Produsele preparate în farmacie, fie că vorbim despre rețete magistrale preparate de către farmacist pe baza unei prescripții medicale, de rețete elaborate preparate de către farmacist pe baza unei rețete oficinale în farmacopei sau rețete tradiționale, oferă o alternativă eficientă și de multe ori mai ieftină preparatelor industriale.

Înainte de Revoluție, copil fiind, îmi amintesc de numărul mare de preparate care se preparau în farmacia în care lucra și mama mea; acest lucru a continuat și în primii ani de după 1990; practic unul dintre farmaciști lucra prin rotație în receptură timp de o săptămână pentru a face față volumului de muncă. Volumul de preparate era unul uriaș, iar farmaciștii aveau oportunitatea de a-și demonstra “arta” în adevărate unități de “microproducție”. De altfel, această abordare tradițională a farmaciei a fost unul din aspectele care m-au atras spre această profesie.

Dar care este statutul recepturii în farmacia de azi ?

Preparatele realizate în laboratul farmaciei au devenit din ce în ce mai rare, iar numărul farmaciilor care mai prepară aceste produse a scăzut vertiginos. Azi în marile orașe putem număra pe degetele de la o mână numărul farmaciilor tradiționale care mai au activitate de receptură. Cauzele sunt multiple și sunt ancorate puternic în realitatea cotidiană a societății în care trăim.

În lumea de azi banii vorbesc, iar farmacia a devenit o activitate comercială. “Timpul nu mai are răbdare cu oamenii” ca să-l parafrazez pe Marin Preda, așa că praful a început să se aștearnă peste masa de receptură; profesia tradițională fiind sufocată de mercantilism.

Ca să susții o receptură ai nevoie de investiții, trebuind achiziționate substanțe, recipiente, aparatură și de asemenea trebuie să deții infrastructura necesară care să asigure prepararea produselor în condiții care să corespundă cu criteriile regulilor de bună practică farmaceutică. O asemenea investiție nu va asigura însă întotdeauna și rentabilitate, deși cu răbdare șansele obținerii unui profit cresc.

În prezent există un număr din ce în ce mai ridicat de medicamente de sinteză, iar încasările rezultate din comercializarea acestora sunt infinit mai mari decât cele pe care le aduc preparatele tradiționale.

De asemenea, medicii prescriu din ce în ce mai rar preparate produse în laboratorul farmaciilor, alegând alternative mai comode. Dar prescripția magistrală reprezintă un mod de îngrijire personalizată a pacientului; aceasta având rolul de a pune în acord diagnosticul medical cu nevoia de tratament individualizat al acestuia.

Și mai este o problemă legată de competența și priceperea personalului calificat; în fotbal se zice că o echipă este formată din “fotbaliști” și “jucători de fotbal”, ei bine această comparație se poate extrapola și în profesia noastră; dacă porți halatul alb nu înseamnă neapărat că ești și “farmacist”. Pentru a lucra în receptură, să te perfecționezi în această “artă” ai nevoie de inteligență, pricepere, răbdare, pasiune dar și suflet.

Interes din partea tinerilor pentru această latură a profesiei există, dovadă numărul mare de absolvenți care și-ar dori să-și facă stagiul într-o farmacie tradițională.

Și oare este “etic” și „moral” să-ți vină în farmacie un pacient care are o rețetă pentru un copil, rețetă ce conține o serie de preparate industriale scumpe și niște prafuri de divizat; iar farmacistul să elibereze medicametele tipizate și să-l trimită mai departe pe pacient pentru a căuta pe cineva să-i divizeze prafurile.

Deocamdată mai există farmacisti care continuă să își pună în valoare experiența și cunoștințele în ceea ce privește prepararea produselor magistrale și a elaboratelor. Farmaciile de tradiție dețin în portofoliu rețete tradiționale transmise din generație în generație, rețete care și-au dovedit eficacitatea de-a lungul anilor; aceste preparate rămân competitive și în ziua de azi și se bucură de apreciere din partea pacienților.

Însă adevărul este că imaginea “spițerului” care în cămăruța ascunsă din spatele farmaciei pregătește leacuri “miraculoase” o mai regăsim întipărită doar în memoria bătrânilor. La ora actuală mai sunt pe baricade puțini farmaciști, prea puțini, care nu acceptă să fie simpli comercianți și încearcă să ducă mai departe această moștenire veche a profesiei pe care o iubim. Iar cei care vor îndrăzni să-și murdărească mâinile cu albastru de metilen sau violet de gențiană vor fi mai puțini mâine decât sunt azi, căci azi sunt mai puțini decât au fost ieri. Asta până poate nu vor mai fi deloc.