Aș trece în revistă acum, la bilanț, ceea ce consider a fi printre cele mai importante realizări, în timpul în care am fost la cârma Colegiului Național:

• În anul 1990, la prima ședință de reînființare a Colegiului Farmaciștilor din România, am fost unul dintre membrii fondatori;
• Am militat pentru înființarea primei facultăți de farmacie, cea de la Timișoara;
• Am susținut legea 87 privind exercitarea profesiei de farmacist, am conceput această lege pe când eram la Ministerul Sănătății și apoi am susținut-o în Parlamentul României;
• Sunt cel care a militat, și am și semnat apoi introducerea gradelor profesionale de farmacist specialist și farmacist primar, iar aceste lucruri nu trebuie uitate!
• Am fost responsabil de recunoașterea diplomelor de farmacist în România, atunci când s-a făcut negocierea cu Uniunea Europeană;
• Am fost implicat în organizarea funcțională a Colegiilor teritoriale, prin sprijinirea achizițiilor de sedii, am ținut legătura cu toate filialele, am fost peste tot în țară la manifestările organizate de către Colegiile teritoriale - conferințe, ore de educație farmaceutică continuă etc.;
• Am avut, și am contribuții în ceea ce privește conținutul editorial al revistelor dedicate profesioniștilor, prin articole științifice, cursuri EFC sau coordonarea editorială a publicațiilor, respectiv: Gazeta Farmaciștilor, unde am fost redactor șef , la revista Pharma Business - Director editorial, Practica Farmaceutică și la Univers Farmaceutic, revista Colegiului Național și care aduce colegilor farmaciști 26 de credite anual.

     Ce am mai facut?! Am făcut să fie posibil ca asociația la nivel național a farmaciștilor să aibă un sediu, am demarat realizarea Registrului Național al Farmaciștilor din România, am realizat aderarea și recunoașterea Colegiului Național al Farmaciștilor din România la nivelul Grupului Farmaceutic al Uniunii Europene (PGEU), am inițiat și realizat venirea în țară a reprezentanților PGEU de la cel mai înalt nivel de reprezentare, pentru a se întâlni cu farmaciștii din România, în diferitele evenimente organizate de Colegiul Național, respectiv: John Cave, Secretarul General al Grupului Farmaceutic al PGEU, Piotr Bohater, membru al PGEU și

Presedintele Colegiului Farmaciștilor din Polonia și Darragh O’Loughlin - Președinte PGEU (Irlanda).
     Am realizat și propriile evenimente ale CFR, evenimente care au avut un real succes, și care s-au bucurat de o prezență imprensionantă a farmaciștilor din îngreaga țară: „ Modelul Farmaciei românești, modele europene de farmacie“ – Sinaia, 2011, „Școala de Jurnalism farmaceutic“, susținută la Sighișoara, timp de două ediții în 2013 și 2015, „Punctul pe I! Publicitatea medicamentelor“ – București 2014, eveniment realizat în parteneriat strategic cu ANMDM și nu în ultimul rând, „Gala Farmaciștilor“, care se află anul acesta la a IV-a ediție și unde, an de an am premiat farmaciști și excelența în domeniul farmaceutic! Țin să reamintesc și de sprijinul pe care l-am acordat studenților, la congrese, sesiuni științifice, concursuri profesionale, la Galele Studenților, ca și sprijinirea Societății de Științe farmaceutice din România pentru organizarea congreselor și conferințelor naționale, a Congresului de toxicologie.
     Ce mi-aș dori pentru viitor? O legatură mai strânsă cu colegii mai tineri, legături mai bune între facultățile de farmacie și colegi, pentru ca între profesioniștii pe care îi formăm ca și cadre didactice să fie o legătura strânsă, și asta din păcate nu se întâmplă peste tot!
     Mulțumesc echipei cu care am lucrat și cu care am făcut atât cât am putut și care, este cu mult mai puțin decât ceea ce ne-am fi dorit să reușim să facem! Scuze pentru neîmpliniri, succes echipei care va continua treaba începută de noi. Am încredere în cei care vor urma și le doresc să facă înzecit față de modestele noastre realizări!

Ultimul mandat!
Să poți descrie în câteva fraze ceea ce ai făcut în doisprezece ani de activitate în conducerea Colegiului Farmaciștilor este imposibil! Unii ar putea spune „ceea ce n-ai făcut“ și ar putea avea dreptate! Am făcut ceea ce mi-a permis Legea făcută de alții și chiar mai mult decât atât!
     Din afara funcției, lucrurile se văd cu totul altfel decât din interior! Din afară, crezi că totul este posibil, dar în interior constați că te-ai înșelat!
     Interesele celor care au întocmit legislația farmaceutică au fost și sunt diferite de interesele farmaciștilor! Singurul scop al acestora a fost acela de a înlesni pătrunderea în sistem a celor din afara profesiei și de a minimaliza, cu fiecare modificare a legii, rolul asociației profesionale! Acțiunea a dat rezultate dezastruoase pentru profesia de farmacist, care însă nu-i deranjează pe legiutori! Nu-i deranjează că profesia a încăput pe mâna unor neaveniți, pentru care doar profitul material cu orice preț este important! Nu-i deranjează că au contribuit la degradarea extremă a acestei profesii! Au lăsat din ea doar partea comercială a acesteia, care nu-i caracterizează pe farmaciști! Nu-i deranjează că sunt pe cale de dispariție farmaciile! Vorbesc despre FARMACII, în înțelesul inițial al acestui termen, farmaciile care eliberează medicamente pacienților, nu despre „magazinele comerciale“, care care au împânzit tot teritoriul țării și care, pe lângă tot felul de produse, mai mult sau mai puțin specifice sectorului farmaceutic, vând și medicamente către populație, folosindu-se de o publicitate deșănțată, care a ajuns să-i deranjeze chiar și pe pacienți!
     Dezamăgirea mea este la fel de mare și în privința colegilor farmaciști! Poate că informațiile transmise de la nivelul conducerii n-au ajuns la aceștia! Poate că acestea au ajuns uneori, dar problemele fiecărui farmacist au fost mai importante decât problemele generale ale profesiei!Sigur este că, diferențele de

abordare a problemelor sunt mari între farmaciștii angajați și proprietarii de farmacii, ca și între angajații lanțurilor si cei angajați ai unor farmaciști! Și tot sigur este că-i mai ușor să ceri celor pe care i-ai ales (sau nu) să-ți rezolve problemele și mult mai greu să te implici în rezolvarea acestora! Și tot ușor este să fii nemulțumit și să critici fără discernământ activitatea celor aleși de alții, fără să faci un minim efort de a te prezenta la alegeri! Altul a fost entuziasmul cu care m-am implicat în activitatea de conducere a Colegiului la nivel național și altul este cel de la sfârșitul mandatelor! A rămas doar dezamăgirea de a nu fi reușit mai nimic din ceea ce mi-am propus, mai ales pe plan profesional! Singurele realizări au fost unele privind partea comercială a profesiei, deși legea nu ne-a dat atribuții în acest sens! M-am implicat benevol, în problemele comerciale, din cauza lipsei unei alte organizații cu atribuții în acest sens și, așa cum se întâmplă de obicei, ceea ce faci de bună voie devine obligație!
     Nu poți schimba lumea doar cu cei 5 oameni din conducerea Colegiului! Pentru asta este nevoie de mult mai mulți! Adică de toți! Dar, asta nu se va întâmpla vreodată în lumea farmaceutică!
     Mi-ar plăcea ca, acum la sfârșitul mandatelor, să împărtășesc din experiența mea, cu bune și mai ales cu rele, colegilor care vor urma! Dar va avea cineva nevoie de ea!? Nu cred deoarece, la început, toți credem că le știm pe toate, iar la sfârșit, când aflăm că n-am știut nimic, este deja prea târziu!

Ce înseamnă să fii vicepreședinte al organizației profesionale la nivel național? O responsabilitate? O funcție râvnită? Sau pur și simplu o muncă în echipă?!
     Am învățat la Tg.Mureș ce înseamnă munca în echipă, cât de diferiți suntem și cum această diferență ne poate uni. Am învățat cu toții că în organizația profesională nu poți fi „patron“.
     Vise multe, interese de asemenea, realizări doar atât cât s-a realizat.

     Farmaciștii, atât cât i-am cunoscut, fiind invitată la întâlnirile cu ei, duc lipsă de unitate, se simt singuri, informația cred ei că ajunge târziu și vorba unui coleg, parcă am fi într-un permanent „divorț“ de noi.
     Diferențele între farmacistul angajat și cel de pe o altă poziție există, aduce nemulțumire de multe ori, primul spunând despre ceilalți că acționează doar în interesul lor.
     Am realizat puțin pentru farmacist, au rămas proiecte importante deoarece ne-am „împrăștiat“.
     Ce am învățat? Farmaciștii au nevoie unii de alții, că experiența fiecăruia contează, că în final acționând împreună nu facem altceva decât să întărim breasla.
     O dorință! Experiența mea să le fie de folos celor care urmează.

Trecut, prezent și viitor în organizarea profesiei de farmacist
Rezumatul unui bilanț și a unei introspecții personale sunt greu de realizat în câteva cuvinte. Dar:
     Colegiul Farmaciștilor s-a constituit cu mult înainte de a înțelege parlamentarii că organizarea profesiei trebuie legiferată. Din 1997 până azi, legea exercitării profesiei a și a organizării Colegiului Farmaciștilor a perpetuat multe prevederi anacronoice, ce influențează negativ dinamica, viteza de reacție a organizației, claritatea atribuțiilor și a direcțiilor de acțiune, asumarea răspunderii și protecția profesiei, spre binele pacienților. Conducerile Colegiului Farmaciștilor s-au concentrat, de-a lungul vremii, mai mult să repare decizii nepotrivite ale autorităților, cu posibile efecte dezastruoase asupra profesiei, decât asupra construcției și progresului acesteia în România. Câți dintre tinerii farmaciști știu astăzi că monopo- lul asupra eliberării medicamentelor etice de către farmaciști este rezultatul unor demersuri, lupte în instanțe, acțiuni ale Colegiului Farmaciștilor?
     Deși evoluția socială și a comunității farmaceutice a adus noi și noi provocări farmaciștilor, ei nu au reușit să se maturizeze suficient, să se coaguleze după obiective de interes - patronale, sindicale, sociale și chiar particular profesionale. De aceea, asupra Colegiului Farmaciștilor, singura organizație organizată prin lege, se răsfrâng o serie de probleme și așteptări ale farmaciștilor, care nu țin de atribuțiile sale de drept.

Pe de altă parte, nici funcționarea Colegiului Farmaciștilor nu este astăzi suficient de eficientă, coerentă și unitară, atât timp cât majoritatea farmaciștilor din funcțiile de conducere activează voluntar, în măsura timpului liber, iar comunitatea așteaptă, în mare parte pasivă, rezultate notabile doar prin implicarea unui număr restrâns de persoane.
     Priorități pentru viitorul imediat:
• Organizarea internă, promovarea culturii scrise în acest domeniu;
• Stabilirea strategiilor și obiectivelor, pe termen scurt și mediu;
• Acțiunea coerentă pentru realizarea lor;
• Punerea în aplicare a Sistemului procedural de desfășurare a activităților EFC, adoptarea noului Cod Deontologic al Farmacistului și organizarea controlului și protecției exercitării profesiei de farmacist.