Dacă începutul anului 2026 ar avea un motto în sănătate, acesta ar putea fi: „Stabilitate prin actualizări succesive”. Exact ca în viață: azi ești pe listă, mâine ești „în completare”, poimâine ești „în dezbatere publică”, iar între timp pacientul întreabă simplu: „Îl aveți?”. Sistemul farmaceutic românesc pare stabil mai ales pentru că se modifică permanent, însă pentru pacient realitatea se reduce la un singur lucru: disponibilitatea concretă a medicamentului.

Introducerea contribuției trimestriale temporare de solidaritate prin Legea nr. 163/2025 a fost prezentată ca un instrument punctual de echilibrare bugetară, aplicabil între trimestrul 4 al anului 2025 și acelați trimestru al anului 2026. În practică, însă, „temporarul” devine surprinzător de solid atunci când se suprapune peste mecanisme deja existente, precum clawback-ul și contractele cost-volum, și ajunge să facă parte din arhitectura fiscală a pieței. Partea bună este că finanțarea sistemului se discută mai transparent ca până acum; partea mai puțin confortabilă este că „puntea” se construiește uneori chiar în timp ce traficul greu este efectiv pe ea.

Anul 2026 continuă logica deja familiară a ajustărilor succesive ale prețurilor maximale, prin ordine ale MS care completează și modifică cadrul stabilit de Ordinul MS nr. 5.994/2024. Ordinul nr. 34/2026 și Ordinul nr. 199/2026 confirmă această dinamică: anexele se actualizează, pozițiile se recalibrează, iar Canamed rămâne reperul oficial de preț maximal și instrumentul de referință pentru întregul lanț.

Cadrul normativ se mișcă și, uneori, chiar ține pasul cu piața. Doar că, din când în când, se mișcă atât de repede încât farmacia trebuie să-și țină stocurile „cu centura pusă”, anticipând impactul fiecărei modificări asupra achizițiilor și decontării.

În practică, fiecare actualizare înseamnă recalibrarea politicii de stoc, reevaluarea prețurilor de decontare și ajustări în relația cu distribuitorii. Atunci când prețul maximal coboară sub un prag de sustenabilitate comercială, apar riscuri reale de retragere temporară sau de discontinuitate pentru anumite molecule. În paralel, recalculările din programele naționale (ex: oncologie), corelate cu includeri și excluderi din listă, arată cât de multă dinamică administrativă stă în spatele unei întrebări aparent simple, auzite zilnic în oficina farmaciei: „Este pe listă?”

În 2026, discontinuitățile nu mai sunt percepute ca episoade izolate, ci ca o realitate structurală: ANMDMR poate monitoriza și publica notificările, însă disponibilitatea efectivă depinde de mecanisme comerciale și logistice care nu răspund întotdeauna la comenzi administrative. Deficitul devine astfel o variabilă de sistem, alimentată simultan de diferențele de preț din UE, presiunea fiscală pe consum, fragilitatea lanțurilor globale de aprovizionare și deciziile strategice de portofoliu ale companiilor.

Hotărârea Guvernului nr. 5/2026 marchează o consolidare vizibilă a controlului în relația contractuală cu CNAS: accentul se mută pe document justificativ, trasabilitate și posibilitatea recuperării sumelor decontate neconform. Regulile sunt mai explicite și, în teorie, mai ușor de urmărit, doar că „manualul de utilizare” devine tot mai gros.

Pentru farmacii, asta se traduce printr-un nivel crescut de vigilență administrativă: “audit” intern constant, verificarea riguroasă a fluxurilor de eliberare și raportare și toleranță minimă pentru „improvizații” operaționale. În paralel, actualizările frecvente ale listelor (inclusiv sublista C2 și prețurile de referință) impun un exercițiu aproape lunar de conformitate, iar orice decalaj între sistemele informatice, protocoale și realitatea din teren poate genera blocaje.

În România, tema exportului paralel reapare ciclic și cinic, alimentată de diferențele de preț față de alte state membre ale UE. În 2026, MS discută public prelungirea unor măsuri de restricționare a exportului paralel pentru medicamente sensibile (ex: oncologice sau antidiabetice), invocând riscul de dispariție de pe piața internă în contextul actualizărilor de preț. În paralel, ANMDMR menține mecanisme formale de notificare a livrărilor intracomunitare, semn că fenomenul nu mai este tratat ca excepție, ci ca o componentă permanentă a peisajului.

Când apar riscuri majore pentru continuitatea tratamentelor, reacția instituțională ar trebui să existe. În același timp, exportul paralel urmează logica diferențelor de preț din piața unică: nu dispare printr-o formulare, nu se estompează din vorbe, ci se temperează prin măsuri proporționale și prin corecții de sistem.

Dilema rămâne clasică: dacă restricționezi exportul paralel, poți crește disponibilitatea internă pe termen scurt, dar tensionezi principiile pieței unice europene; dacă nu intervii, riști ca deficitul să devină aproape structural pentru unele molecule critice. Între libertatea circulației și dreptul pacientului la tratament continuu se joacă, de fapt, miza reală.

2026 nu pare un an al „marilor revoluții”, ci al reglajelor fine făcute sub presiune: taxe care se adaugă peste taxe, liste care se ajustează, reguli care se clarifică, dar și un lanț de aprovizionare care rămâne sensibil la orice dezechilibru. În acest peisaj, farmacia comunitară devine un punct de stabilitate reală: nu prin ordine și anexe, ci prin capacitatea de a explica, de a orienta pacientul și de a găsi soluții sigure atunci când sistemul se mișcă mai repede decât rafturile.

În fond, în sănătate nu supraviețuiește cel mai stabil sistem, ci cel care reușește să funcționeze impecabil chiar și atunci când “stabilitatea” este… în lucru.

Prof. dr. Hancu Gabriel
Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie “George Emil Palade” din Tîrgu Mureș
Facultatea de Farmacie, Disciplina Chimie farmaceutică