După ani de calm aparent și de „stabilitate economică”, un eufemism elegant pentru stagnare sau regres, profesia de farmacist traversează, în 2025, o perioadă de redescoperire forțată. Schimbările legislative și presiunea realităților din sistem par să fi reamintit decidenților că farmacistul nu este un simplu „vânzător licențiat de medicamente”, ci un veritabil profesionist al sănătății publice, aflat la interfața dintre pacient, medic și comunitate.

Noul context juridic aduce în prim-plan recunoașterea legală a serviciilor farmaceutice, cum ar fi vaccinarea în farmacii, precum și controlul mai strict al eliberării antibioticelor și antifungicelor, reglementat prin Ordinul MS nr. 1786/2025. În paralel, Legea nr. 159/2025, care completează Legea 95/2006, consolidează rolul profesiilor reglementate și reafirmă, cel puțin teoretic, importanța farmacistului în sistemul de sănătate.

Aceste modificări creează premisele unei extinderi reale a rolului farmacistului, dincolo de eliberarea clasică a medicamentelor, spre activități cu valoare clinică și implicare directă în prevenție și managementul pacientului.

Pe de altă parte, în plan economic și educațional, profesia continuă să respire greu. Marjele comerciale înghețate din 2009, profiturile minime ale unităților farmaceutice și interesul scăzut a tinerilor pentru admiterea la Facultățile de Farmacie transformă peisajul într-un amestec de rezistență și resemnare.

2025 a fost anul în care legislația a început, timid, să vorbească aceeași limbă cu practica. Legea nr. 163/2025 a deschis drumul către servicii farmaceutice integrate (vaccinare, screening metabolic, consiliere pentru aderență) iar primele farmacii pilot, în parteneriat cu DSP și CNAS, au arătat că teoria se poate transforma, uneori, în practică. Între timp, Legea nr. 159/2025 a adus un accent nou pe competențele profesiilor reglementate. S-ar putea spune că statul a redescoperit farmacistul, dar deocamdată doar în Monitorul Oficial.

Rolul actual al farmacistului rămâne ancorat în eliberarea medicamentelor, consilierea punctuală a pacienților și, în anumite cazuri, prepararea medicamentelor oficinale sau magistrale. Important, dar insuficient.

În schimb, noul cadru legislativ oferă oportunitatea de a transforma farmacia într-un centru comunitar de sănătate, cu servicii precum vaccinarea, consilierea privind aderența la tratament, triajul farmaceutic sau participarea în programele de management responsabil al utilizării antibioticelor.

Noul cadru legislativ permite o extindere către activități clinice, însă, fără resurse, totul riscă să rămână o poveste frumoasă la conferințe de presă ale Ministerului Sănătății. Farmaciile-pilot de vaccinare antigripală au arătat că se poate, însă infrastructura și finanțarea sunt încă la stadiul de „intenție fermă”.

După 16 ani cu aceleași marje comerciale, sectorul farmaceutic românesc ar merita o medalie pentru adaptabilitate, obținută, ce-i drept, în condiții de subzistență. Farmaciile independente supraviețuiesc prin creativitate și multă vocație, în timp ce lanțurile mari se extind acolo unde harta profitului o permite.

Ordinul 1786/2025 cere raportări și monitorizări stricte, dar nu oferă nici oameni, nici softuri. Farmacistul devine paznicul legalității, dar pe cheltuiala și timpul propriu. Lipsa unui mecanism de remunerare a serviciilor farmaceutice face ca fiecare act de consiliere extinsă sau prevenție să rămână, de fapt, o formă de voluntariat profesional.

Cu toate acestea, 2025 nu e un an pierdut, chiar dimpotrivă, e anul în care s-a dovedit că farmacia poate deveni un actor esențial al sănătății publice, dacă i se oferă cadrul potrivit.

Serviciile farmaceutice standardizate (vaccinarea, consilierea pentru aderență, prevenția, screeningul metabolic), trebuiesc integrate în sistemul de sănătate prin protocoale clare, indicatori de performanță și tarifare prin CNAS.

Micro-modulele de formare profesională în vaccinare, comunicare clinică, farmacoepidemiologie și managementul pacientului cronic pot asigura pregătirea necesară pentru o profesie modernă, adaptată nevoilor reale ale populației.

Reforma economică este esențială. Este nevoie de un mecanism clar de plată a serviciilor, de actualizarea marjelor comerciale și de stimulente dedicate farmaciilor din mediul rural. Aceste măsuri pot restabili echilibrul dintre vocația profesională și sustenabilitatea economică.

Revalorificarea profesiei de farmacist nu înseamnă o nouă lege, ci redescoperirea valorii sociale și clinice a farmacistului.

2025 a deschis ușa schimbării, dar 2026 va trebui să aibă grijă să nu o închidă curentul birocratic.

După ani de așteptare, profesia are în sfârșit cadrul legal pentru a se afirma dincolo de eliberarea medicamentelor. Dar între intenție și realitate se cască încă o prăpastie administrativă: “Avem legislație, dar nu și infrastructură - vaccinarea în farmacii e posibilă, dar greu de finanțat.”

Farmacistul din România rămâne, deocamdată, un profesionist din sănătate care aplică reforme pe cont propriu: fără buget, fără tarif, dar cu responsabilitate deplină.

2025 a schimbat regulile jocului: legea recunoaște servicii, ordinul cere responsabilitate, piața cere eficiență, iar universitățile cer atractivitate.

2026 trebuie să aducă dovada că le putem oferi pe toate.

Poate că 2025 nu a adus încă revoluția profesiei, dar a aprins lumina de la capătul tunelului, iar dacă nu se stinge prea repede, s-ar putea ca farmacistul din România să-și găsească, în sfârșit, locul pe care îl merită: în centrul sistemului de sănătate, nu la periferia lui.

Prof. dr. Hancu Gabriel

Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie “George Emil Palade” din Tîrgu Mureș

Facultatea de Farmacie, Disciplina Chimie farmaceutică