La nivel societal ar trebui să facem serios prevenție, dar nu prea facem. Evident, nu poți să ai merite imediate pentru că rezultatele se văd după -minimum-10(zece) ani.

În acest articol vorbesc specific despre tratament, respectiv despre cheltuielile cu medicamente.

Sunt atâtea opinii despre subiect, avizate sau nu, astfel încât am realizat că este necesar să discutăm pe cifrele oficiale publicate pe site-ul CNAS (Casa Națională de Asigurări de Sănătate).

Nu discut aici despre medicamentele care se administrează în spital și care fac parte din cheltuielile alocate la “Unitățile sanitare cu paturi“. Oricum, cheltuielile cu medicamente în spitale nu sunt evidențiate separat și pot să fac doar o estimare.

Tratez strict cheltuielile pentru medicamentele din cele două categorii care sunt evidențiate ca atare în rapoartele CNAS:

• medicamente cu și fără contribuție personală
• medicamente pt boli cronice (cu risc crescut) utilizate în programe naționale (PN) cu scop curativ

În aceste două categorii, de mai sus, intră și medicamentele CVR/CV (cost-volum-rezultat/cost-volum).

Înainte de a discuta despre cifre este bine să ne însușim axioma: TOȚI CEI AFLAȚI ÎN SUFERINȚĂ TREBUIE TRATAȚI.

Primul lucru care trebuie spus; cheltuielile pentru medicamente reprezintă 24-25% din totalul veniturilor CNAS în ultimii ani.  Plec de la premisa că valoarea procentuală de 24-25% ar trebui să fie reprezentată -anual- de cheltuielile pentru medicamente din veniturile CNAS. Cunoaștem această aserțiune: cu cât țara este mai dezvoltată, cheltuielile pentru medicamente reprezintă mai puțin din cheltuielile pentru sănătate și invers: cu cât țara este mai puțin dezvoltată, cheltuielile pentru medicamente reprezintă mai mult din cheltuielile pentu sănătate. Când mă uit la cheltuielile Germaniei pentru sănătate și văd că sunt mai mari decât PIB-ul (produs intern brut) României mă cuprinde tristețea, dar în același timp îmi dau seama că este nevoie să mergem mai departe. Chiar dacă mergem cu poticneli și ceea ce ne propunem realizăm în mult mai mulți ani decât ar fi necesar.

Am scris într-un articol recent “S-a pus în surdină termenul de ECHITATE, dar trebuie să ne revenim....“. Din punctul meu de vedere, se aplică și la medicamente.

De ce să cerem -în continuare- pacienților contribuție personală la categoria medicamente cu și fără contribuție personală ? Sunt medicamente ieftine, la care -acum- se stabilește un preț de referință (PR), iar pacientul plătește diferența dintre prețul cu amănuntul al medicamentului și PR. Este vorba, des de câțiva zeci de lei, foarte rar de câteva sute de lei. La medicamentele scumpe/extrem de scumpe (de la câteva sute de lei la căteva zeci de mii de lei), medicamentele sunt compensate integral – 100%, adică prețul cu amănuntul = PR, deci casa de asigurări plătește tot.

Plătim contribuții de asigurări de sănătate ca să să “simțim“ că suntem sprijiniți in mod real cu serviciile de sănătate: medicale, dentare și farmaceutice. Este nevoie să fie făcut un pas palpabil pentru cheltuielile de la categoria medicamente cu și fără contribuție personală. Nu este vorba despre curaj, ci mai degrabă despre normalitate.

Cu câteva miliarde de lei, în plus, pe an, am scuti milioane de pacienți de plata contribuției personale (coplată) pentru categoria medicamentele cu și fără contribuție personală din sublistele A, B, D și E (secțiunea E1).

Cunoașteți, dar vă reamintesc ce înseamnă aceste subliste conform unui articol scris în anul 2021, cu adăugările actuale referitoare la sublista E (HG nr. 781/2023 care a condus la actualizarea HG nr. 720/2008):

“M-am gândit că o recapitulare ar fi utilă și aveți spicuiri din HG nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate (HG-ul -versiunea actualizată- este disponibilă pe site-ul CFR)“:

Cum beneficiem de aceste medicamente (inclusiv vaccinuri = medicamente imunologice), eliberate pe bază de prescripție medicală? Ori se acoperă 100% prețul cu amănuntul al medicamentului ori se aplică valori procentuale din care statul (adică noi, prin contribuțiile la sănătate) acoperă o parte din preț, iar pacienții (adică noi) acoperă diferența de preț dintre prețul cu amănuntul al medicamentului - PR:

*PR = preț de referință

*PD = preț de decontare”

Este nevoie -probabil- să regândim conținutul tuturor acestor subliste.

Propunerea mea este să renunțăm la conceptul de contribuție personală (coplată) pentru sublistele A , B și E (secțiunea E1). Este nevoie de o singură listă -cuprinzătoare- la care costul medicamentelor, de regulă mic,  să fie acoperit integral (100%) de către CNAS, pentru milioane de pacienți care se află, lună de lună, sub tratament medicamentos.

Dacă e musai să menținem conceptul de contribuție personală (coplată), se stabilește de către profesioniștii din sănătate o sublistă cu un un PR mic pentru medicamentele de care unii dintre noi au nevoie, adică un echivalent al sublistei D.

Trebuie să rămână acoperită integral (100%) sublista C2 pentru medicamentele scumpe/extrem de scumpe care se adreseaza unor boli complicate, de către CNAS. Și aici se pot purta destule discuții despre conținutul acestei subliste, dar nu este obiectul acestui articol.

Cu o măsură echilibrată și bine cumpănită, cum este propunerea de mai sus, poți să faci un mare bine pentru milioane de oameni!